Un tânăr cu credit în franci elvețieni a fost concediat. Care a fost motivul

Marius Gheorghe, în vârstă de 27 de ani, a contractat, în anul 2007, un credit de 10.900 de franci elvețieni, pentru a-și cumpăra un autoturism. La momentul respectiv, francul era în jur de 2,1 lei, iar rata lunară se ridica la 450 de lei.

„Am luat creditul în anul 2007. Băncile erau înnebunite să dea împrumuturi în franci elvețieni, probabil se știa ce se va întâmpla. În 2009, rata îmi crescuse deja de la 450 de lei la 650 de lei, ceea ce a contat foarte mult în bugetul familiei mele”, a declarat bărbatul pentru corespondentul Mediafax.

Marius Gheorghe era jurnalist în momentul în care a contractat creditul în franci elvețieni, dar ulterior s-a angajat în domeniul bancar.

El spune că a fost concediat în luna ianuarie, după ce, nemaiputând să își plătească ratele încă din 2010, reprezentanții băncii au început să sune zilnic la angajatorul său, reclamând că acesta nu își achită datoriile.

„Rata ajunsese deja la 900 de lei. Mi-au pus poprire pe salariu, au început cu telefoanele la serviciu. Deși eu mă străduiam să am rezultate bune la muncă, m-au dat afară pentru că tot timpul mă sunau la serviciu. Mi s-a spus că ar fi bine să ne despărțim”, a mai spus bărbatul.

El susține că anul trecut a trimis băncii o scrisoare oficială prin care a solicitat să i se ofere sprijin pentru a-și putea achita datoria. Bărbatul a cerut băncii să-i accepte să achite aproximativ 9.100 de franci, sumă pe care o mai avea restantă, fără să fie nevoit să plătească și dobânzile și penalitățile aferente.

Tânărul mai spune că a încercat și telefonic și oficial, în scris, o negociere în acest sens, însă reprezentanții băncii l-au refuzat, spunându-i că are de achitat o sumă totală de 15.000 de franci elvețieni.

„Am luat legătura cu banca, să facem cumva să refinanțăm în lei. Le-am spus să mă ajute să achit datoria, pentru că nu vreau să îmbătrânesc cu acest împrumut. Mi s-a spus acesta este contractul și e un risc pe care mi l-am asumat. Asta, deși la momentul respectiv ei mi-au spus că francul elvețian este cea mai sigură monedă. Mi s-a spus să nu fac împrumut în lei, în euro, ei m-au sfătuit să fac împrumutul în franci. Mi-au vândut foarte bine. Nimic nu a fost întâmplător. Nu mi-au oferit niciun sprijin să plătesc, deși eu asta am vrut. Mă împrumutam la un prieten, achitam cei 9.000 de franci și scăpam, însă ei nu au vrut. Mi-au spus că trebuie să achit 15.000 de franci”, a mai afirmat bărbatul.

Tânărul a mai susținut că, deși în anul 2007 a luat un credit de aproximativ 24.000 de lei, acum a ajuns să datoreze băncii 65.000 de lei. De asemenea, el susține că nu se mai poate angaja în domeniul bancar pentru că figurează ca rău platnic, deși tot timpul a încercat să-și achite datoria, dar a fost refuzat, fiind obligat să achite o sumă nedrept de mare.

„Șansa mea este că nu am nimic pe numele meu, că-mi luau tot. Din păcate însă, nu mai pot intra în domeniul bancar, pentru că e primul lucru care se verifică. E o nedreptate. Am de plătit 15.000 de franci, în condițiile în care am luat 10.700 de franci și am plătit patru ani, nereușind să mai achit din bani. E nedrept. E singurul meu credit, sunt tânăr, vreau să scap de el, dar nu mi-au oferit niciun sprijin. Când le-am zis să le dau cei 9.000 de euro pe care îi am de plătit fără dobânzi mi-au răspuns că banca nu poate accepta oferta pentru că nu mă încadrez în normele de plată anticipată. Dar care sunt aceste norme, nu știu, că nu le-am găsit nicăieri”, a declarat prahoveanul.

Marius Gheorghe spune, de asemenea, că din momentul în care a început să întârzie cu plata ratelor reprezentanții băncii au început să îl sune continuu și să-i trimită „un sac de scrisori”.

„M-a sunat o doamnă o dată și mi-a spus că am de achitat ratele la bancă. I-am spus că am nevoie de sprijin, că nu mai pot achita, având în vedere valoarea la care a ajuns francul. Mi-a spus să duc a doua zi la bancă 2.000 de franci. I-am zis că nu am și m-a întrebat dacă nu am nimic de vânzare prin casă, vreun televizor sau poate vreun teren al părinților. Altădată, a răspuns soția mea, care i-a spus angajatei că nu avem posibilitatea să achităm și să ne înțelegem cumva, a cerut să ni se ofere o portiță. Angaja i-a replicat: «înțeleg că v-ați căsătorit din dragoste»”, a spus bărbatul.

El mai susține că după toate acestea a decis să apeleze la justiție și să dea banca în judecată.

„Nu e normal. Mi s-a făcut o nedreptate. Nu am fost informat despre riscul de creștere a francului, din contră, mi s-a spus că e cea mai sigură monedă, iar eu am fost de bună-credință. Eu sunt un caz fericit, dar am un prieten care a rămas fără casă. Toată această problemă cu francul elvețian va genera o criză socială. Oamenii vor rămâne în stradă, fără case. Sunt încrezător în justiție, a rămas singura mea speranță și, cum este deja creat un precedent în Europa și în țară, am speranțe”, a adăugat Marius Gheorghe.

Veronica Dinulescu, avocata tânărului, susține că aprecierea francului elvețian a generat situații disperate, în care oamenii au ajuns să nu își mai poată achita ratele și sunt la un pas de a-și pierde locuințele.

„Majoritatea sunt împrumuturi ipotecare, în urma cărora oamenii și-au achiziționat un apartament. La momentul contractării creditelor în franci elvețieni li s-a spus și au fost convinși că este cea mai buna variantă. Ofițerii bancari le spuneau că doar un război poate destabiliza această monedă, că este cea mai sigură monedă, și chiar dacă se calificau pentru obținerea unui credit în euro sau lei, erau convinși că aceasta este cea mai bună variantă, ofițerii bancari argumentând că ei înșiși au astfel de credite. Astfel, din discuțiile purtate cu debitorii rezultă că aceștia au fost induși în eroare cu intenție să încheie astfel de contracte de credit în franci elvețieni, băncile profitând de faptul că nu toți cetățenii au cunoștințe financiar-bancare”, a declarat avocata Veronica Dinulescu.

Avocata spune că este căutată zilnic de persoane care au contractat credite în franci elvețieni și care au probleme cu băncile, ea având pe rol astfel de dosare la Judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova, Judecătoriile Sector 2 și 3 București, Tribunalul București și Tribunalul Buzău.

„În toate contractele se regăsește clauza de risc valutar, dar doar împrumutatul este cel care suportă toate riscurile, deși contractul de împrumut este un contract bilateral, în care riscul trebuie suportat de ambele părți si nu de o singură parte, adică doar de împrumutat, apărând astfel un dezechilibru major între drepturi și obligații”, a mai spus Dinulescu.