Un tânăr român, salvat din orfelinatele groazei și adoptat în America, vrea să îi ajute pe copiii părăsiți din România. Documentar VIDEO Washington Post

Un român din America, Izidor Ruckel, abandonat într-un „spital al irecuperabililor” la câteva luni de la naștere, vrea să salveze copiii orfani din România.

Washington Post a publicat, într-un documentar video, povestea românului Izidor Ruckel, născut în Shigetul Marmației, și abandonat la câteva luni de la naștere într-o „Casă a irecuperabililor”, după ce părinții au aflat că copilul lor are poliomielită.

Povestea copilului român abandonat a făcut înconjurul lumii, datorită unui material prezentat de televiziunea americană ABC, despre miile de copii români uitați în orfelinatele morții, unde erau legați de pat și malnutriți.

„Cineva stinge luminile, iar o veche înregistrare video începe să curgă. Într-o cameră mizeră, zeci de copii rași pe capete stau într-o baltă de urină, se luptă pentru o farfurie de terci și stau priponiți de un radiator. Picioarele unei fetițe s-au încolacit într-o poziție grotească. Își folosește mâinile ca să se târască pe podea. Câțiva copii își leagană capetele înainte și înapoi sau și le lovesc de pereți”, scrie Washington Post.

Aceste imagini nu sunt ușor de urmărit, chiar și pentru cei care le-au mai văzut la TV în urmă cu peste 20 de ani. Atunci, la doar câteva luni de la execuția lui Nicolae Ceaușescu, jurnaliștii occidentali descopereau lumea subterană disperată a copiilor români abandonați în orfelinatele neîncalzite, amintește prestigiosul cotidian american.

În continuare, publicația menționează că, la sfârșitul perioadei comuniste, 18.000, de orfani trăiau în acele condiții. „După ce situația lor a fost prezentată în emisiunea „20/20″ a postului ABC, mii de americani au fugit în Romania să salveze aceste victime”.

În 1990, 121 de copii din România au primit certificate de adopție pentru America. În anul următor, numărul copiilor români adoptați de americani a ajuns la 2.594. Americanii au continuat să înfieze copii din România până în anul 2004, când autoritățile de la București au stopat adopțiile internaționale, ca urmare a corupției și a suspiciunilor de trafic de copii și de organe, mai scrie Washington Post.

În prezent, acești copii adoptați sunt adulți, iar foarte mulți își amintesc cu greu ororile prin care au trecut în orfelinatele din România. Izidor Ruckel reprezintă, însă, o excepție.

Acum Izidor Ruckel are 32 de ani, este în continuarea mic de înălțime, la fel ca în imaginile filmate de ABC, pe când el avea aproape10 ani.

„Pe când era copil, determinarea sa feroce l-a făcut să scape din orfelinat și astfel a ajuns în brațele unei familii americane. Apoi, ca adolescent, a luptat pentru ca prietenii săi din orfelinat să ajungă și ei în America. Ca adult, a devenit un activist care se zbate pentru zeci de mii de copii care încă se află în insituțiile Romaniei. Este hotărât ca ei să nu trăiască ororile copilăriei sale și vrea să-i ajute în același fel în care a fost și el ajutat odată: spune povestea lor în public, să afle cât mai multă lume”, scrie cotidianul american.

Amintirile lui Izidor Ruckel

El a povestit în fața audienței din North Carolina, cu un foarte mic accent și doar o urmă de mânie, despre viața în Spitalul Copiilor Irecuperabili din Sighetul Marmației, „un oraș din Transilvania”: „Dacă făceai orice care îi supăra cât de puțin, fie te îndopau cu medicamente, fie te băteau sau te puneau în cămașa de forță – orice să te facă să taci”, povestește el. Pe spatele capului său se văd cicatricile din acele vremuri.

„Credeți că e vreun loc bun pentru sănătatea copiilor în vreunul din acele orfelinate? Dați-le un an și veți vedea toate speranțele și visurile acelor copii spulberate”, mai spune Izidor Ruckel.

La vârsta de 11 ani, în urma reportajului ABC, Izidor Ruckel a fost adoptat de o familie de americani din California. Acomodarea cu noile condiții de viață nu a fost, însă, ușoară. „Eram atât de îngrijorată pentru el, pentru că în acel moment refuza să mai vorbească și nu făcea decât să stea în întuneric ascultând muzica preferată. Nu voia să vorbească cu noi despre ceea ce îl frământă. Pur și simplu nu știam ce să facem. Avea o problemă unică și nu știam cum să-l ajutăm să-i facă față”, povestește Marlys Ruckel, mama adoptivă a lui Izidor.

Deși a trecut peste traumele suferite în copilărie, Izidor nu-și poate scoate din minte dorul de România.

„Sunt dorințe deșarte. Dacă ar fi posibil, aș trăi în România și m-aș întoarce acolo unde am crescut, în Sighetu Marmației, pe care întotdeauna îl voi considera orașul natal”, spune tânărul.

În ciuda handicapului fizic provocat de poliomielită, Izidor trăiește acum singur și nu mai depinde de ajutorul familiei sale adoptive.

„De aproape 22 de ani, sunt cunoscut mai mult pentru că sunt orfan. Aceasta este identitatea mea și uneori aș vrea să închid acest capitol și să nu mai fiu cunoscut drept orfan”, afirmă Izidor.

După multe rătăciri, românul Izidor Ruckel și-a găsit menirea: să ajute orfanii care nu au avut norocul lui.

Susține conferințe, scrie cărți și lucrează la un documentar, împreună cu un alt român-american adoptat, despre situația copiilor abandonați din România în ziua de azi, care deși nu mai suferă de foame ca înainte de 1989, ajung în cele mai multe cazuri pe străzi din cauza faptului că nu există programe de integrare a lor.

„Este ceva care ar putea schimba mersul istoriei pentru generația următoare. Sau poate chiar prezentul”, crede el.