Unde se ascund fugarii bogați ai României. Secretele celor mai răsunătoare cazuri

ALEXANDER ADAMESCU, prins la Londra în timpul unei conferințe în care se vorbea de abuzurile autorităților române

Alexander Adamescu, fiului omului de afaceri Dan Adamescu, are la rândul său probleme cu legea. În iunie 2016, el a fost prins la Londra, fiind ridicat de la o conferință unde se discuta despre „abuzurile autorităților române pe seama mandatelor de arestare preventive”.

Pe numele lui Alexander Adamescu era emis un mandat european, după ce DNA ceruse arestarea sa pe motiv că în cursul lunilor iunie și decembrie 2013, împreună cu tatăl său, Alexander a remis, prin intermediari, sumele de 15.000 euro respectiv 23.000 lei magistraților Stanciu Ion și Rovența Elena, judecători la Tribunalul București pentru ca aceștia să dispună, în dosare privind procedura insolvenței, soluții favorabile unora dintre societățile lui Adamescu.

La finalul lunii aprilie 2017, Tribunalul din Londra a decis suspendarea extrădării lui Alexander Adamescu, odată cu această decizie revocându-se și măsura controlului judiciar față de acesta.

Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington a recomandat Tribunalului din Londra să suspende extrădarea lui Alexander Adamescu până la clarificarea anumitor aspecte.

DAN ADAMESCU– milionarul mort după gratii. Familia: A fost o tortură cu semnătura judecătorilor și a procurorilor

În țară, Dan Adamescu, tatăl lui Alexander, și-a găsit sfârșitul în detenție la începutul acestui an.

„Nu mai este printre noi. A fost o tortură. Asta a fost. Cu semnătura judecătorilor și a procurorilor. O tortură. S-a stins din viață la faimosul spital. Toți judecătorii care au semnat sentința lui. Toți care nu s-au uitat cel puțin pe documentele de la medici. Condițiile din închisoare, toată lumea, tot sistemul, au ținut un om și l-au torturat. Pur și simplu a fost toturat în închisoare, în spital și uite că nu a mai putut să lupte. S-a dus să își facă operație la genunchi, a cerut să fie eliberat, își făcuse o treime din pedeapsă, toată lumea a spus că starea lui este foarte gravă, trebuie să plece acasă, nu mai poate să stea acolo, am cerut arest la domiciliu, orice numai să trăiască”, a fost anunțul făcut de Adriana Constantinescu, nora afaceristului român.

Adamescu și fosta șefă a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Angela Toncescu, au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu și spălarea banilor în dosarul falimentării Astra Asigurări, alături de alte opt persoane cu funcții de conducere în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prejudiciul fiind de 800 de milioane de lei. Adamescu a fost condamnat definitiv la patru ani și patru luni de închisoare în luna mai 2016.

În timpul detenției a suferit o operație la picior, iar ulterior a fost transferat la un spital privat. În acea perioadă familia acuza că nu este lăsată să îl vadă. Mai mult, rudele arătau cu degetul spre sistemul penitenciar spunând că Adamescu „a venit cu nenumărare bacterii din închisoare”.

La finele lunii noiembrie 2016, magistrații Judecătoriei Sectorului 4 au respins cererea de eliberare condiționată, astfel că Adamescu ar mai fi avut o șansă abia în 19 februarie 2017, când putea depune o nouă solicitare.

Un atac virulent asupra magistraților a venit, la scurt timp după moartea lui Adamescu, chiar din partea fostului președinte Traian Băsescu. „Voi chiar nu răspundeți de nimic? Moartea lui Adamescu, om condamnat la patru ani de închisoare, deci nu condamnat la moarte. (…) Mai mult, starea de sănătate a fost agravată de boli contractate în penitenciar. Judecătorii și ei, cu actele medicale în mână, dar obedienți și înspăimântați de presiunea procurorului DNA, au menținut starea de încarcerare a unui om slăbit de boală până la epuizare. ‘Oare știm câte zeci/sute de oameni simpli, necunoscuti dar bolnavi, mor anual în penitenciare datorită disprețului pentru viața deținuților al procurorilor șI judecătorilor? Ei sunt oameni simpli, nu sunt milionari ca Adamescu și mor neștiuți de nimeni”, a scris Băsescu pe Facebook.

Câteva zile mai târziu, familia făcea publică scrisoarea lăsată în urma sa de omul de afaceri.Vorbea tot despre lipsa condițiilor de după gratii.

„Starea mea de sănătate s-a deteriorat atât de rău încât a trebuit să renunț la mai multe vizite ale avocatului meu deoarece nu am putut suporta durerea provocată de mersul pe jos de la celula mea și până la sălile de întâlnire. Nu exista niciun scaun cu rotile în penitenciar. (…) Am avut probleme cu somnul pe timpul nopților în Penitenciarul Rahova deoarece deținuții țipau și se loveau cu capul de ușile celulelor. Era de-a dreptul terifiant. Am avut impresia că am ajuns în iad” a scris Dan Adamescu.

Omul de afaceri ridica și câteva întrebări, considerându-se victima procurorilor DNA și a SRI.

„În lunile februarie-mai 2014 am fost părăsit și la nivel personal și la nivel profesional de cunoștințele și prietenii mei. Din ce în ce mai puțini oameni erau dispuși să se întâlnească cu mine. Mi s-a dat de înțeles de oamenii cu surse în cadrul SRI că mi se pregătea ceva rău, dar nu mi s-a spus ce anume exact. Am primit rapoarte că am devenit o țintă a lui Ponta, SRI și DNA și că am fost pus pe un fel de listă neagră”, se arată în document.

Dan Adamescu deținea mai multe afaceri, printre care Astra Asigurări și Medien Holding, trustul care include ziarul România Liberă. De asemenea, era proprietarul hotelului Intercontinental din București.

ELAN SCWARTZENBERG, urmărit internațional de un an

Cu un pas înaintea anchetatorilor, Elan Schwartzenberg a plecat din România în vara anului 2012, cu puțin înainte de a fi citat pentru audieri la DNA în dosarul în care Sorin Blejnar era cercetat pentru evaziune fiscală cu produse petroliere.

În ianuarie 2014, omul de afaceri a apărut în timpul vizitei lui Traian Băsescu în Israel, țară unde România nu are acord de extrădare. Era după momentul în care DNA a transmis citații pe numele lui, prin comisii rogatorii, autoritățile din Israel răspunzând că nu a fost găsit.

În 2014, DNA îl căuta pe Elan Schwarzenberg pentru o presupusă fraudare în procedura de preluare a pachetului majoritar de acțiuni al Realitatea Media. Procurorii anticorupție au cerut arestarea lui Elan Schwartzenberg pe 30 mai 2016, fiind acuzat de complicitate la dare de mită într-un dosar disjuns dintr-o anchetă ce îl viza pe Radu Mazăre, DNA motivând că omul de afaceri „s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Pe baza mandatului obținut de la judecători, Elan Schwartzenberg figurează ca urmărit internațional de statul român din iunie 2016.

Schwarzenberg nu a fost găsit.

GREGORIAN BIVOLARU, prins după 12 ani. Într-un interviu acordat MEDIAFAX a vorbit despre presiunile procurorului

Un nume cunoscut și un fugar căutat ani la rând a fost și liderul MISA, Gregorian Bivolaru. Aducerea lui Bivolaru în România, pentru a-și ispăși pedeapsa de șase ani primită pentru comiterea de act sexual cu un minor, a venit, în 2016, după aproape 12 ani în care liderul MISA a fost căutat de autoritățile române.

Bivolaru a plecat din țară în 2004, iar un an mai târziu a primit azil politic în Suedia. Pe 26 februarie anul trecut a fost prins de autoritățile franceze în timp ce se afla la un târg în Paris, iar pe parcursul judecării cererii de extrădare, autoritățile suedeze au informat magistrații francezi că îl mențin pe Gregorian Bivolaru ca azilant.

Într-un interviu acordat MEDIAFAX, primul pentru presa românească de la aducerea în România, Bivolaru a vorbit despre presiuni din partea procurorului.

„Pe parcursul acestei anchete stranii, procurorul m-a solicitat de două ori să discute cu mine atunci când avocații mei nu erau prezenți iar cu acea ocazie am vorbit doar între patru ochi și mi-a spus că dacă voi face denunțuri explicite referitoare la persoanele publice cu funcții importante care m-au ajutat să fug din România, drept recompensă, se va interveni, evident pe ascuns, pentru a mi se aproba cererea de rejudecare a dosarului în care deja fusesem condamnat la șase ani de închisoare”, spune Gregorian Bivolaru.

Închisorile din România, spaima deținuților. CEDO e cu ochii pe noi

Istoria recentă arată că, indiferent de avere, relații, nume, până la urmă toți ajung să ispășească pedeapsa. Mulți fugari devin deținuți în alte state, unde, speră ei, că vor rămâne ca să scape de sistemul penitenciar românesc.

Unul pentru care Româna mai are puțin timp la dispoziție din partea CEDO să vină cu o soluție reală de schimbare. Motivul e simpu: lipsa condițiilor, supraaglomerarea și lipsa unei reintegrări reale după ispășirea pedepsei.

Elena Udrea, care a stat trei luni în arest în dosarul „Gala Bute”, a vorbit în plenul Parlamentului despre condițiile de după gratii:”Am fost dusă în arestul Poliției Capitalei, verificată la sânge și dezbrăcată. Mi-au luat sutienul și am fost într-o cameră de trei pe trei metri, în care erau patru paturi, câte două suprapuse, apă caldă era doar dimineața și noaptea, iar WC-ul era de tip turcesc, fără ușă, dotat însă cu un duș pe care îl foloseam să tragem apa. Atunci când nimeni nu-l folosea, puneam un pet pe post de capac ca să nu poată veni șobolanii. Pereții erau scorojiți, geamul nu se închidea cum trebuie și era curent. Dacă te spălai pe cap, nu aveai acces la foen să te usuci, ceea ce-ți dădea șanse minime la o răceală, dacă nu cumva la o pneumonie sau meningită”.

Arestul Poliției Capitalei sau „Beciul Domnesc”, așa cum l-a numit fostul primar al Constanței, Radu Mazăre.

„Am făcut cerere să scot geamul. E cald acolo și era geamul jumătate deschis, jumătate era foaia de geam prinsă acolo și nu poți să-l deschizi, sunt gratii într-o parte și în alta și a durat o săptămână, cu cerere, cu aprobare. I-am spus comandantului, «nu vă supărați, dar nu vreau să fac o construcție, nu fac un mall, cât vă trebuie să analizați o cerere să pot să dau o foaie de geam că ne clocim, sunt 35 de grade, eu îl sparg, dă-l dracu” de geam» și după o săptămână mi-a dat aprobare. Știți cât i-a luat unui coleg să aprobe să meargă la dentist ? O lună. Și i se mișcau implanturile”, a povestit Radu Mazăre, după ce a ieșit din arest.

Campania MEDIAFAX #Dizgrațiații a făcut, de-a lungul a cinci luni, o radiografie a ceea ce înseamnă sistemul penitenciar în țara noastră. În momentul de față, gradul de ocupare în închisori este de 145%, cu mult peste normele acceptate de europeni.

Un condamnat mai puțin celebru povestea pentru MEDIAFAX despre ce a găsit după gratii. ,,Primul impact cu detenția a fost foarte urât! Când m-a băgat pe arest prima oară și am văzut ușile alea mari și cu zăvoarele alea mari am zis «Doamne, unde e aicea?» Pe urmă m-am dus în baie și mi-a trecut un șoarece din ăla mare peste picior, un șobolan. M-am speriat, am bătut în ușă, am zis, «Bă, ce-i aici, murim»?! Și când am văzut că mi-a trecut șobolanul peste picior sau în alte seri când fugea din coșul de gunoi, nu îmi venea să cred. Doamne, unde sunt? Oi mai scăpa de aici?”, a afirmat Ionuț Ivan, încarcerat la Penitenciarul Ploiești.

Nici la capitolul construcții de penitenciare nu stăm mai bine. Ultima închisoare a fost ridicată în anul 1994 la Giurgiu, însă nu e finalizată nici acum. Proiectul de parteneriat public-privat de construcție a unei închisori a dispărut așa cum a apărut, iar modernizarea sau extinderea altora sunt doar planuri pe hârtie.

Într-un sistem nereformat, aproape 900 de oameni au murit în centrele de detenție în ultimii 9 ani, ceea ce înseamnă că, în medie, câte un om moare la trei zile. De cele mai multe ori din cauza bolilor.