VIDEO | Detalii mai puțin cunoscute din istoria Palatului Regal (DOCUMENTAR)

Muzeul Național de Artă, cunoscut drept Palatul Regal, este o clădire monumentală a Capitalei, situată pe Calea Victoriei. Clădirea reprezintă principala reședință regală din București și a fost folosită pentru găzduirea activităților oficiale ale Familiei Regale a României până la 24 august 1944. Atunci, clădirea a fost bombardată și a rămas nelocuibilă până în momentul plecării Regelui Mihai în exilul său forțat. După abdicarea forțată a Regelui Mihai, în 1947, Palatul a găzduit Muzeul Național de Artă al României. Muzeul are în patrimoniul său una dintre cele mai mari colecții de picturi din România. El a fost înființat în anul 1948 și are o colecție importantă de exponate ale regelui Carol I.

Astăzi, vizitatorii pot vedea peste 70.000 de exponate, care sunt separate în două direcții principale: Galeria Națională, care are în componență lucrările celor mai mari pictori români, cum ar fi Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Amann, dar și Galeria de Artă Europeană, care include sculptură, pictură și artă decorativă.

Palatul Regal a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale României, după Unirea din 1918 și are o istorie aparte. Pe locul palatului s-a aflat inițial Casa Golescu. Aceasta a fost construită în stil neoclasic, cu un singur etaj și avea 25 de camere, un număr destul de mare pentru locuințele din acea epocă.

În 1837, casa lui Dinicu Golescu a devenit curtea Domnească a lui Alexandru Dimitrie Ghica. Din 1859 până în 1866 acolo a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, casa a devenit locuința domnitorului Carol I, iar în anul 1881, odată cu transformarea României în Regat, a fost chemat arhitectul francez Paul Gottereau să lucreze la mărirea palatului. În 1885 palatul a fost realizat complet, iar sala Tronului a devenit funcțională. Acolo se realizau trei baluri pe sezon în care era invitată toată lumea.,, buna a Bucureștiului.

A servit și ca spital militar

Odată cu intrarea României în primul război mondial, Regina Maria a transformat palatul într-un spital militar. A funcţionat parţial şi în timpul ocupaţiei germane.

După Marea Unire însă, Palatul Regal de pe Calea Victoriei a fost foarte puţin folosit. Regele Ferdinand şi Regina Maria locuiau mai mult la Cotroceni și la Castelul Peleş. În noaptea de 7-8 decembrie 1926, clădirea a fost mistuită de flăcări. Corpul central a fost distrus complet, astfel că întreaga locuință a avut nevoie de reparații. Un an mai târziu, Regele Ferdinand a decis să înceapă repararea Palatului, astfel că i-a încredințat lucrările arhitectului ceh al Casei Regale,  Karel Liman.

Palatul a fost demolat între anii 1935-1936

Palatul a fost demolat însă între anii 1935-1936. Ulterior a început construcția noului Palat care a fost finalizat în anul 1937. Acesta a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu. Sub domnia Regelui Carol al II-lea, planurile generale ale clădirii și decorarea s-au făcut prin efortul direct al Reginei Maria a României, care a condus îndeaproape echipa de arhitecți și constructori. Palatul Regal a fost mărit, înălțat, iar primul etaj a căpătat amplitudine, în timp ce întreaga construcție a devenit o operă de artă care ilustra nu numai Marea Unire, ci şi modernizarea României.

Clădirea Palatului nou are forma literei U

Clădirea Palatului nou are forma literei U, cu o curte interioară deschisă spre Calea Victoriei. Ea este formată din trei corpuri principale: corpul central, situat spre vest, care conține principalele spații pentru activități oficiale, cum ar fi sala Tronului, aripa de nord care era destinată Corpului de Gardă (parterul), precum și apartamentelor pentru invitații de seamă (la etaj) și aripa de sud, unde este amplasamentul vechii case folosită de Cuza, care a păstrat utilizarea pentru apartamentele regale.

Pe poarta sudică a fațadei centrale, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin, de unde urcă Scara Invitaților. Pe poarta situată spre nord se intră în Holul Oficial, un mare hol pătrat, de unde Scara Voievozilor urcă spre Sala Tronului, la etajul I.

În aripa de nord, Palatul cuprinde și o mică sală de spectacole – cunoscută ca „Sala Mică a Palatului”, ulterior Sala „Auditorium” – menită pentru utilizare privată.[9] Sala are dotări pentru concerte și cinematograf. Accesul în sală se poate face separat față de corpul central al Palatului, prin intrarea situată în str. Știrbei Vodă.

După abdicarea regelui Carol al II-lea, în anul 1940 a avut loc, în sala Tronului, ceremonia de depunere a jurământului de către Majestatea Sa, Regele Mihai, în prezența generalului Ion Antonescu, a patriarhului Nicodim Munteanu și a președintelui Curții de Casație, Dimitrie Lupu.

La 19 iulie 1945 a avut loc în Sala Tronului o ceremonie prin care Regelui Mihai i-a fost înmânat Ordinul Victoriei („Pobeda”), cea mai înaltă decorație militară sovietică. În acest scop, au fost reparate în grabă Sala Tronului și câteva alte încăperi.

După ce Regele a fost alungat și s-a instalat complet comunismul, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, clădirea Palatului a fost reparată, iar elementele arhitecturale care aminteau de monarhie au fost înlăturate sau ascunse.

În perioada comunistă, denumirea oficială dată a devenit Palatul Republicii. Aici erau primiți oaspeții străini sau aveau loc întâlnirile oficialităților comuniste.

Cu toate acestea, în timpul Revoluției din 1989, Palatul a fost incendiat, iar operele de artă care se aflau în clădire au fost puse în pericol. Ulterior, Palatul a fost restaurat în mai multe etape. În prezent, clădirea continuă să fie cunoscută drept Muzeul Național de Artă al României și adăpostește și sala de concerte Auditorium.