Academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a fost invitatul lui Adrian Artene la o ediție specială a podcastului ALTCEVA, difuzată joi, 1 decembrie.
”Comunismul nu trebuie privit uniform, cum se întâmplă astăzi. Cei mai mulți își imaginează că aşa cum a fost ultima parte au fost toţi anii. Nu-i adevărat, noi am avut 10 ani aproximativ după 48, 58, 60, care au fost de dictatura proletară în care se învăța istoria Rusiei și a Uniunii Sovietice, în care numai limba rusă se învaţă la şcoală și în care limba romană și istoria românilor era pusă la index şi era făcută de ideologi trimiși de la Moscova sau educaţi în stil moscovit. Când a pomenit de marii noștri dormitori și mai ales de Alexandru Ioan Cuza, făuritorii Unirii care au fost băgați la închisoare, cei care au făurit Unirea și au fost și miniştri interbelici, secretari de stat, adică au construit țara, țara asta i-a pedepsit pe ei, pe cei care au făcut Unirea. Unii au sfârșit în închisoare ca Gheorghe I. Brătianu, de exemplu, alții când s-au întors acasă au mai trăit un an, doi, bolnavi fiind şi s-au stins. Deci au făcut ani grei de închisoare ca preț al marelui lor patriotism, fiindcă nu puteai vorbi de patriotism românesc atunci. După aia a venit o perioadă începând cu anii 60, în ultimii ani ai lui Gheorghin Deja, să știți că atunci a început dezghețul, nu sub Ceaușescu. Ultimii ani și apoi Ceauşescu o perioadă de timp, când în mare măsură, nu copleșitoare, dar în mare măsură, s-a revenit la valorile noastre naţionale, când s-a permis din nou la scoală studiul valorilor, pentru că erau interzişi şi Blaga (pană la finalul anilor 70). Ceauşescu în anii 70 s-a proclamat preşedinte cu sceptru și treptat s-a văzut o schimbare, iar la începutul anilor 80 a fost naţionalismul comunist cum îl numesc istoricii, care făceau din noi, adică propaganda comunistă făcea din noi un popor ales aproape, iar el era geniul Carpaților și se punea în fruntea voievozilor și îi puneau pe artişti, unii aveau proprie iniţiativă ca să se pună bine cu regimul, să înceapă cu Basarab şi să se pună bine cu Ceauşescu, spre exemplu, în care erau şi Ştefan cel Mare și Mihai Viteazul și Alexandru Cuza, și atunci naţionalismul nostru a căpătat accente groteşti, nu a mai fost un autohtonism, noi în cultura română am avut un curent autohton de factură sănătoasă. Și Eminescu se încadrează intre autohtonişti deşi, eu îl pun deopotrivă şi între europeniști, ca Eminescu are o componentă a operei sale care este universală, dar este şi patriot roman, asta nu se poate spune.
Deci, regimul comunist trebuie interpretat în funcţie de epocă, iar reacţia de la urmă, de exagerare a naţionalismului românesc este şi un răspuns la ceea ce s-a petrecut la început când nu aveam voie să vorbim de români”, spune Ioan Aurel Pop.
A fost profesor asociat la Universitatea din Pittsburgh (1991-1992) și profesor invitat la INALCO Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) și Universitatea Ca’Foscari din Veneția (2003-2008).
În perioada 1993-2018 a deținut funcția de director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, iar între anii 2012-2020 a fost rector al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.
În anul 1999 a fost ales membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Litere și Arte din Paris, iar în anul 2013 a devenit membru al Academiei Europene de Științe și Artă din Salzburg.
Urmărește interviul integral cu acad. Ioan Aurel Pop doar pe canalul de YouTube Altceva cu Adrian Artene.