Ana Maria Nicola, lector în cadrul Facultății de Jurnalism a vorbit, în cadrul Webinarului interactiv „Gândul” și Asociația „Medici pentru România”. COVID-19: Traumele și efectele pandemiei asupra sănătății mintale, despre experiența sa ca pacient Covid și modul în care această boală i-a afectat familia.
„La mine boala nu a fost tocmai asimptomatică, dar am avut simptome ușoare. Am început să tușesc, am făcut puțină febră și am plecat la spital să mă testez. Am aflat în aceeași seară că sunt pozitivă, ne-am autoizolat imediat. Am aflat apoi că și copiii și soțul au Covid, dar au fost asimptomatici.
Noi ne-am tratat acasă, am fost puși să alegem, dacă vrem în spital, cu mențiunea că acolo sunt locuri tot mai puține. Am ales statul acasă, care presupune o stare psihică greu de dus. Am ales asta pentru că la felul în care boala arăta în familia noastră, confortul casei noastre ni s-a părut mai important decât faptul că exista riscul mic ca la un moment dat să se agraveze boala unuia dintre noi.
Faptul că există foarte mulți români care se tratează acasă ține de neîncrederea în sistem. Oamenii se duc la spital cu gândul că acolo va fi mizerie, personal care se poartă urât, e nevoie de spăgi, medicamente de acasă. Până nu rezolvăm asta, nu avem cum să ne ducem cu inima deschisă către sistem.
Eu una nu aș discrimina. Și tații au aceleași emoții când își văd copiii bolnavi, ca și mamele. Aproape toți copiii duc boala foarte ușor, se simțeau foarte bine, doreau să alerge prin curte. Pentru noi părea foarte ciudat, pentru că aveam tot timpul senzația că boala îi va ajunge la un moment dat, că se vor simți rău și nu își vor da seama. Nu au avut nici oboseala teribilă, din fericire, dar probabil că da, față de niște oameni care nu au copii, da, există un stres în plus.
Cea mai mare problemă e această nesiguranță în care te afli, faptul că nu te simți niciun moment sfătuit cu adevărat. Faptul că există o avalanșă de informații în spațiul public, care îți oferă temeri în plus, care nu ar trebui să existe, în mod normal.
Nu se mai retestează după 14 zile de izolare. Medicii ne-au zis să ieșim liniștiți, că nu mai suntem contagioși. Copiii au înțeles foarte greu și erau temători, nu doreau să meargă la bunici, deși le explicam că toți doctorii nu ne lăsau să ieșim din casă, dacă mai eram infecțioși. În ceea ce privește societatea, cum te privește societatea… Văd asta la copii. Unul dintre copii le-a spus colegilor că a suferit de boala asta, celălalt nu a dorit să spună, de teama glumelor. E util însă dacă află că cineva a avut, pentru că la un moment dat se vor îmbolnăvi și ei și ar fi bine să discute cu o persoană care s-a confruntat cu asta.
Toată perioada respectivă este încărcată de gânduri, stres, nesiguranță.
Dar și după există această perioadă în care ți se par toate lucrurile periculoase. Există și incertitudinea legată de cât timp ai imunitate după. Noi purtăm mască în continuare, dar subconștientul nu mai este atât de stresat de teama reinfectării. Dar nu e bine, pentru că reinfectarea s-ar putea produce la un moment dat și trebuie să fim pregătiți psihic.
Sfaturi pentru asimptomatici: să fie răbdători, să nu se simtă vinovați. Starea de vinovăție nu este deloc benefică. Să știe că se supraviețuiește și că sunt cazuri rare în care boala ajunge să provoace deces. Să aibă răbdare cu sistemul care e clar că nu e pregătit pentru noi, dar ceea ce se întâmplă în sistem nu e vina lor”, a declarat Ana Maria Nicola.
https://www.facebook.com/Gandul.ro/videos/358697432024992/