Zeci de familii încremenite în secolul trecut, cu apă de la fosta cișmea otomană, aproape de Constanța: „Cu alegerile astea, poate-poate… De mulți ani sperăm”

Primăria comunei Independența, din care face parte și satul Tufani, a fost condusă de același primar, din 1989 până în 2016, fără să fi accesat vreun ban din fonduri europene. În 2106 oamenii au vrut schimbare: au pierdut vaca promisă de fostul primar, dar au aflat, de curând, că în bugetul local este o gaudă de 400.000 de euro.

Mai sunt doar câteva zile și suntem deja în 2020. Constanța, un județ cu un nivel de dezvoltare în top 5 la nivelul României are, la vreo 50 de kilometri de municipiul-reședință, zeci de familii care își trăiesc viețile încremenite într-o poveste din secolul trecut, atunci când apa țâșnea doar din cișmelele otomane.

Formele ondulate dintr-o bucată de deal se scaldă în plin crepuscul când un puști mic și fâșneț, de vreo 11 ani, toarnă de zor apă într-un butoi de metal mare cât căruța pe care o mânuiește cu puterea unui bărbat:

„Pentru animale iau apă”, spune copilul, cu un zâmbet mai degrabă rușinat și umbrit de privirea maturizată înainte de vreme.

Întunericul nu era departe, așa că se grăbește să umple butoiul ca să ajungă la timp în gospodărie, unde urmează să adape cele câteva animale ale familiei.

„Merg la școală, dar mă duc tocmai în Independența pentru că aici, în sat, nu mai sunt copii de vârsta mea și s-a desființat școala. Fac naveta. Vreo 15 kilometri sunt până acolo”, continuă dialogul zgârcit în replici.

Nu e obișnuit să le vorbească străinilor și pare că nici nu-i place. În plus, ai lui îl așteaptă la treburile de seară ale casei.

A trecut cu bine de clasa a V-a și știe că școala e singurul lui bilet de dus din satul în care zeci de familii trăiesc dintotdeauna fără apă.

Un bărbat trăgând după el un cal își așteaptă rândul după puști, timp în care povestește cum jurnaliștii se perindă prin satul lor, dar degeaba, pentru că ei tot fără apă trăiesc. Măcar dacă cișmeaua era bine înreținută, spune omul, care nu are încredere că va vedea vreodată curgându-i apa la robinet, în gospodărie.

„S-au mai făcut multe reportaje aici și apă tot n-avem. Uitați cum este, măcar dacă întrețineau cișmeaua, dacă era reparată, dar nici asta. De-aici luăm și de băut, și pentru animale. S-au schimbat primarii și am rămas așa. Au tras conducta până la biserică și școală și după alegerile de primar a rămas așa. Acum sperăm. Cu alegerile astea, poate-poate… De mulți ani sperăm. Au promis că ne fac canalul de scurgere, l-au reparat puțin, a venit apa, l-a luat iarăși. Străzile sunt praf. S-a reparat cât de cât cu SAPARD, dar calitate proastă, nu s-a băgat cât asfalt trebuia și a venit apa și l-a luat. Când sunt ploi, vin ape mari și iau tot”, povestește omul privind spre noroiul care a înghițit ulițele după ploile care au cuprins satul cu câteva nopți înainte.

În urma lui, o femeie trecută de prima tinerețe mână o vacă neagră, dolofană, în aceeași direcție, spre cișmea. A adus-o la adăpat. Printre ei, își fac loc alți săteni cu PET-uri goale de suc sau bere pe care le umplu cu apă pentru acasă, pe care o beau ei și ai lor. Un mesaj de pe cișmea, tot mai șters după fiecare ploaie, anunță că apa este bună pentru toată lumea din sat: „Apa este bună de băut și pentru sugari și copiii mici”.

Cu apa de aici, care țâșnește dintr-o cișmea construită pe vremea când Dobrogea se afla sub administrația Imperiului Otoman, localnicii își adapă animalele, dau bebelușilor și copiilor, se spală, fac de mâncare și udă grădinile.

Culmea ironiei, comuna de care aparține satul Tufani a fost botezată Independența de primii români care au fost aduși aici la sfârșitul secolului al XIX-lea, tocmai pentru a marca ruperea de Imperiul Otoman. Astăzi, urmașii românilor de-atunci trăiesc datorită unei cișmele otomane.

Localitatea a fost condusă timp de șase mandate de un primar care nu a reușit, deși a trecut prin 5 partide politice și 23 de guverne, să găsească o soluție pentru familiile care trăiesc fără apă în localitatea pe care a condus-o aproape trei decenii.

În 2016 – ultimul său an de mandat, Cristea Gâscan era cel mai longeviv primar al județului Constanța dar, cu toate acestea, nu a reușit să acceseze niciun proiect finanțat cu fonduri europene. Numit în funcția de primar în 22 decembrie 1989, imediat după fuga lui Nicolae Ceaușescu, Gâscan a condus Primăria Independența de când avea 32 de ani și până când a trecut de 58.

În ultima sa campanie, din 2016, le-a promis localnicilor că va da câte o vacă fiecărei gospodării dacă va fi votat pentru a șaptea oară. După aproape trei decenii, sătenii au pariat vaca pe schimbare.

Și, după trei ani de schimbare, procurorii anchetează lipsa a peste 2 milioane de lei din bugetul primăriei, după ce Curtea de Conturi a sesizat că cifrele din hârtii nu coincid cu cele din casierie. Banii au dispărut în timpul mandatului noului primar care, însă, a mers glonț la parchet unde a depus plângere penală pentru lipsa banilor, spunând că nu știe ce s-a întâmplat.

După ce tragem linie, oamenii din Tufani nu au primit nici animalele promise în campanie, pentru că Gâscan nu a mai ajuns primar, și au aflat și de o gaură de vreo 400.000 de euro în bugetul comunității. Le-au rămas măcar aranjamentele festive de Crăciun, atârnate de fiecare stâlp din sat, ca să lumineze mai bine drumul căruțelor care fac naveta zilnic până la cișmea.