Adrian Năstase, fostul prim-ministru al României, a vorbit despre momentele de cumpănă din perioada detenției, dar și despre modul în care a gestionat aceste momente. El a mărturisit că a trecut prin perioade de „umilință extremă”, pe care le-a depășit devenind dascăl.
„Îmi aduc aminte cu foarte mare tristețe, până la urmă de un moment de umilință extremă din 20/06/2012 și, sigur, după aceea a urmat o perioadă de readaptare la viață și am învățat să fiu dascăl. La Jilava, de exemplu, aveam conferințe, țineam conferințe săptămânal, aveam un grup, era un grup de de tineri care se drogau, se drogaseră sau făceau comerț cu droguri și am tot felul de obiecte pe care ei mi le-au dăruit, fie când era ziua mea de naștere, fie când am plecat din penitenciar. Deci întotdeauna am găsit lucruri de făcut, plus că am scris două cărți.
De fapt, îmi aduc aminte că unul dintre scriitorii din România chiar mă bănuia că n-am scris eu cartea respectivă și, în sfârșit, l-am revăzut. După ce am ieșit de la de la Jilava și am avut o discuție mai contondentă cu el, intelectual vorbind – toate lucrurile astea s-au întâmplat. Ele arată că avem capacitatea de a ne adapta. Am construit la Jilava o secție care a devenit celebră, unde au stat foarte multe dintre personalitățile care au ajuns pe acolo și care era secția de maximă securitate unde fusese închis Passaris. Era o secție mai specială, cu două rânduri de gratii, ca nu cumva să evadeze vreunul dintre noi. Și eu am construit acolo, cu acordul conducerii penitenciarului, un club de lectură și am făcut o bibliotecă. Am adus câteva sute de cărți”, a declarat Adrian Năstase.