Comediantul Doru Octavian Dumitru a fost invitatul lui Adrian Artene la podcastul „Altceva”, în ediția de sâmbătă, 18 noiembrie. El a amintit, la un moment dat și despre vinovățiile din viața sa, care-l urmăresc și astăzi.
„Cred că am trăit în vină. Acum, am îndepărtat foarte multe lucruri, dar nu imi dau seama… ori vârsta mă face să nu mai fiu atât de tăios. Mai am tăișuri, însă nu le mai dau importanță pe termen lung. În (filmul-n.r.) «X-Men», Wolverine (personajul principal-n.r.) este cel care, după ce tragi în el și trece glonțul prin el… se repară, nu mai rămâne niciun semn. Asta e refacere, când nu mai rămâne niciun semn. În momentul în care rămâne o cicatice, aia îți aduce aminte”, a explicat Doru Octavian Dumitru, la podcastul Altceva.
De asemenea, el a recunoscut că mai sunt unele lucruri care încă îl apasă și nu este împăcat cu ele.
„Sunt lucruri la care mă gândesc și încerc să le pun pe niște rafturi, în sensul că asta s-a petrecut atunci. Hai să ne gândim ce era atunci, cum era atunci, ce era în jur, cum gândeau cei din jur, dacăa lucrurile erau acceptate, tolerate. (…) E ok să trăim cu ceea ce avem în noi. Avem și rău, avem și bun. Trebuie să merge, către partea umană, ceea ce înseamnă vulnerabilitate și trebuie să ținem cont că suntem perisabili. Atunci lucrurile sunt ok, dar dacă nu… ai mari surprize în viață și spui… «păi, eu nu trăiesc 5.000 de ani?» (…) Uneori, simți nevoia să stai într-un colț si stingi lumina!”, a mai spus el.
„Ediția de față este una pe care promit să o așez în ramă. Invitatul de astăzi este unul dintre cei mai iubiți actori din România, este actorul care se reinventează permanent, este actorul care este grăitor pe scenă și atunci când tace, este buricul pământului”, a spus Adrian Artene în deschiderea noului episod „Altceva”, difuzat sâmbătă, 18 noiembrie, pe canalul de Youtube „Altceva cu Adrian Artene”.
Pe parcursul a mai bine de 60 de minute, comediantul reușește, cu o dexteritate de artist, să jongleze între umor și adevăr, nepunând pe niciunul în fața celuilalt.
Deși între cei doi domni ai mediei românești contemporane se naște o discuție puternic profundă, pe parcurs, aceasta își limpezește greutatea și-l lasă la vedere treptat pe copilul Doru Octavian Dumitru, care vorbește cu emoție fericită de ai săi părinți, pe artistul Doru Octavian Dumitru, care mărturisește că publicul este cel care-i dă începutul și tot el îi dă finalul, pe soțul Doru Octavian Dumitru care nu uită să-și aducă în discuție soția, pe tatăl Doru Octavian Dumitru, pentru ca, în final, cu toții să-l descoperim pe omul Doru Octavian Dumitru.
Interesant, pe de altă parte, cum această discuție, conținut de podcast, se desfășoară ca și structură asemenea romanului „Ion”, de Liviu Rebreanu, simetric, ea începe cu o istorisire despre originile marelui comediant, despre părinți, și se termină la fel, cu adnotări tot despre ei, ceea ce ne poate îndreptății să spunem că cel mai nou episod de podcast realizat de Adrian Artene vorbește despre viața și activitatea lui Doru Octavian Dumitru de la origini… până la origini.