Scandalul sexual în care sociologul Alfred Bulai ține capul de afiș a dus la constituirea unui dosar penal. Fostul profesor de la SNASPA este acuzat de agresiune sexuală și folosirea funcției în scop sexual, iar procurorii au cerut ca acesta să fie arestat preventiv, însă magistrații de la Tribunalul București au decis că el poate fi plasat în arest la domiciliu. În timpul anchetei desfășurate a reieșit că Alfred Bulai nu neagă acuzațiile care îi sunt aduse, ci încearcă doar să își minimalizeze vina.
Gândul a prezentat, în exclusivitate, extrase din interceptările unor convorbiri telefonice ale lui Alfred Bulai, iar acesta au întregit un tablou general pe cât de surprinzător, pe atât de trist.
Studenții și studentele lui Alfred Bulai din perioada în care era profesor la SNSPA au fost personaje în „scenete” cu tentă sexuală, au trecut prin „teste psihologice” în care organele sexuale erau evidențiate aproape ostantativ, iar astfel de practici au fost permanentizate de sociolog ani de-a rândul, potrivit informațiilor obținute de anchetatori.
În exclusivitate, Gândul prezintă noi extrase din interceptările discuțiilor telefonice purtate de Alfred Bulai, în prim-plan aflându-se încă o convorbire pe care acesta a avut-o cu asistenta sa de la SNSPA, Ioana Corina Benga, audiată ca martor în dosarul deschis de procurori după ce foste și actuale studente ale lui Alfred Bulai îl acuză de agresiune sexuală.
Alfred Bulai și Corina Benga nu fac referire, în niciun moment al discuției, la consecințele grave ale faptelor care îi sunt imputate sociologului și, mai mult, ridiculizează victimele presupuselor abuzuri sexuale.
În discuțiile telefonice pe care le-a purtat cu asistenta sa, Alfred Bulai oferă imaginea surprinzătoare a unui bărbat care pare complet lipsit de remușcări, chiar dacă mai multe femei l-au acuzat de agresiuni sexuale. Totuși, sociologul are un comportament cel puțin bizar și, așa cum reiese din interceptări, nu face altceva decât să caute circumstanțe atenuante ale acuzațiilor care îi sunt aduse și consideră, în repetate rânduri, că victimele exagerează.
De partea cealaltă, asistenta de la SNSPA îi ține isonul cum se spune, iar informațiile prezentate de Gândul, în exclusivitate, sunt elocvente și, totodată, uluitoare. Bulai îi etichetează drept „bolnavi psihic” pe cei care l-au reclamat, dând ca exemplu una dintre victime, o femeie ar fi vomitat la poarta instituției, acolo unde era coleg cu sociologul Marius Pieleanu. Alfred Bulai pare chiar intrigat că o studentă care avusese „probleme” cu el a continuat să studieze sub îndrumarea sa, ceea ce ar arunca, din punctul lui de vedere, o umbră de îndoială asupra acuzațiilor formulate de aceasta.
„ – BULAI ALFRED: Păi, sunt foarte mulți bolnavi psihic, adică sincer… deci… chestia ailaltă, știi cu… la poartă a vomitat… Dar nu, era… a vomitat și aia de la Pieleanu, de fapt, și știm că… e normal că erau… înțelegi?… Portarii că… erau mână în mână cu Pieleanu! Dar ce i-au facut portarii?! (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: (n.red. – replicile se suprapun) Hai, dă-mă-n p*** mea!
– BULAI ALFRED: Ce p*** mea să-i facă portarul?! Că dacă cereau… portarul putea să-i aducă un pahar de apă, ce p*** mea putea să facă, știi?!
– BENGA IOANA-CORINA: Păi, ăleia de la Agenția de Egalitate de Gen, de n-a mai terminat ea masterul din cauza ta, deși era un opțional, putea să-și ia dracului…
– BULAI ALFRED: Aaa, ea a zis o chestie… (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BULAI ALFRED: Ea a zis o chestie mișto la aia cu Pieleanu, știi? A zis: «Da!…» Deci ai mari probleme cu mine. Ok! Ok. Dar cum dracu’ ai ajuns la master…?
– BENGA IOANA-CORINA: Păi…
– BULAI ALFRED: … la masterul meu, ai făcut disertația cu mine și după aia ai intrat la mine la doctorat?! Bă, dar cât de rău ți-a fost atâția…?! Și a ajuns cu probleme până astăzi?! Știi? Adică exact argumentul meu, știi? Deci tu ai avut o problemă, dar a mai venit în continuare!
– BENGA IOANA-CORINA: Da, evident!
– BULAI ALFRED: Da… mă rog…
– BENGA IOANA-CORINA: Da, mă, nu… Și aia a vomitat că ți-ai lins tu buzele, nu știu cum dracu’, și a vomitat la poartă, a ajutat-o paznicul cu un pahar de apă, cu căcat, că era siderată! Dă-mă-n pana mea!”, exclamă asistenta lui Alfred Bulai.
Alfred Bulai continuă discuția cu asistenta sa în aceeași notă, întrebându-se unde s-ar fi putut ajunge dacă o ținea de mână pe femeia care a vomitat.
Ioana-Corina Benga – asistenta fostului profesor de la SNSPA – minimalizează, la rândul ei, toate acuzațiile și declarațiile privind posibile agresiuni sexuale și se dă ca exemplu, în contextul în care fizicul îi permitea să poarte rochii mulate: „Ce dracu’, i-am hărțuit că mă duceam sexi la școală?!” Concluzia lui Alfred Bulai, în acest punct al discuției, este aceea că „e lumea bolnavă”, fără a-și descoperi vreo vină pentru comportamentul avut de-a lungul timpului în relația cu unele dintre studente.
”- BULAI ALFRED: Deci… deci.. ce s-ar fi întâmplat dacă puneam mâna pe mâna ei?! Genul ăla de reacție care-l ai, «Dragă, uite că… nu știu ce…» adică… puteam să mă fi dus (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: Dar nu s-o fi dus și (…) (n.red. – replicile se suprapun) s-o țină de mână sau ceva, dacă a văzut-o că vomită…?!
– BULAI ALFRED: Nu, dar… e o chestie d-asta că… știi cum e, din reflex… îîî atât… îîî… îl ții de mână, îl pui… da… adică pe antebraț, știi? Adică aia era deja… cum să zic? Cu spume la modul ăsta… ultradramatic, dacă s-ar fi întâmplat o chestie de genul ăsta!
– BENGA IOANA-CORINA: Anul ăla întâmplarea face că eu am fost megaobosită… ăăă… mă rog, 2023-2024… la școală. Eram superobosită, că am avut multe ore, eram în fiecare zi la birou și vinerea eu mă duceam foarte nearanjată! Adică nici nu mă pieptănam câteodată! Îmi trăgeam niște haine pe mine, nu mi-am luat tocuri, nu nimic. Bă, dar eu de obicei… mă duceam în rochii… unele mulate, că… pana mea!
Am patruj’ de kile, dacă nici eu nu port rochii mulate!… Nu scurte, că nu m-am dus în rochie mini niciodată! Pe tocuri cui de 10. Și nu întotdeauna stăteam la catedră, că mă mai rezemam și de catedră când stăteam în picioare, că mă plimbam printre ei! Ce dracu’, i-am hărțuit că mă duceam sexi la școală?! Cum adică te-ai dat… ți-ai lins buzele nu știu cum?! Deci dacă-mi plimb mâna prin păr înseamnă că fac gesturi sexuale pe acolo?! (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BULAI ALFRED: Bine, e lumea bolnavă și chestia asta care s-a întâmplat acuma are… nu la mitocănie, ci… ăăă… mă rog, dacă se umple paharul și încep și alte chestii, nu eu doar… o să aibă și vreo… reacția… «Bă, dar… dă… p*** mea, deci… unde vă opriți?! Dă-o-n pi*** mă-sii că…!»
– BENGA IOANA-CORINA: Exact!
– BULAI ALFRED: Știi?”
Interceptările realizate de anchetatori scot în evidență „nevinovăția” pe care Alfred Bulai încearcă să o demonstreze, mai ales prin etichetarea celorlalți drept „nebuni”, țara fiind una „de nebuni” – punctează și asistenta sa -, iar soluția ideală ar fi aducerea unor „oameni sănătoși”.
Din punctul de vedere al celor doi interlocutori, interceptați de procurori, astfel de acuzații de hărțuire sau agresiune sexuală nu ar fi decât o formă de „paranoia”. Ioana-Corina Benga îi reamintește sociologului și că acesta ar fi făcut o remarcă, la curs, în care ar fi spus că sânii sunt „indicatori”.
Traumele victimelor sunt, din nou, minimalizate, iar asistenta lui Alfred Bulai consideră, practic, că acuzațiile care îi sunt aduse sociologului vin pe fondul unor exagerări evidente.
„- BENGA IOANA-CORINA: (n.red – tușește puternic) Că se ajunge la niște chestii superabsurde! Cum a avut ăsta, săracul, reacția când mi-a zis că-i place foarte mult de mine. Zic: «Bă, ia vezi! Că nu prea…» Adică ajungem la paranoia.
– BULAI ALFRED: Păi, asta este cert de mult.
– BENGA IOANA-CORINA: Da. După mine, am ajuns deja la paranoia.
– BULAI ALFRED: Nu vezi că toți invocă (…) (n.red. – neinteligibil)
– BENGA IOANA-CORINA: Deci suntem o țară de nebuni!
– BULAI ALFRED: Nu, dar asta este contraproductiv și pentru ei!
– BENGA IOANA-CORINA: Da, bineînțeles!
– BULAI ALFRED: Că ăsta mi-a zis: Bă, tre’ să aducem și noi niște oameni sănătoși, în regulă… (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: (n.red. replicile se suprapun) Care n-au certificat de nebuni!
– BULAI ALFRED: … ca să nu… să n-aibă… știi? Da… Da!
– BENGA IOANA-CORINA: Eu oare am traume? Nu m-am dus să mă caut, dar oi avea și eu traume după accidentul lui M.?
– BULAI ALFRED: Păi, dacă te duci… Dacă te duci… Da, bine, asta e chiar dramatic, știi? Adică…
– BENGA IOANA-CORINA: Păi, nu, dar vorbesc serios! Deci eu am văzut copilul… Pe frati-miu care (…) (n.red. – replicile se suprapun) cu copilul meu…
– BULAI ALFRED: Da, mă, cu osul p-afară, ce dracu’! Deci…
– BENGA IOANA-CORINA: … cu osul p-afară! Și s-a mai și întâmplat oarecum din cauza mea, că el venea după mine!
– BULAI ALFRED: Ei, da, mă rog, că e culpabilitatea aia subconștientă că (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: Păi, tocmai! N-am și eu ceva traume?! Mama mi-a și reproșat că din cauza mea s-a întâmplat.
– BULAI ALFRED: Atunci, da! La un moment dat, la nervi și la nu știu ce, când era criză…
– BENGA IOANA-CORINA: Da, mi-a reproșat de mai multe ori chestia asta, că din cauza mea (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BULAI ALFRED: Dar cea mai tare este… ăăă… T.!
– BENGA IOANA-CORINA: Hai, mă, dă-mă-n p*** mea, că (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BULAI ALFRED: Deci opt ani de terapie…! Opt ani de terapie… (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: (n.red. replicile se suprapun) Deci are terapeut prost!
– BULAI ALFRED: Ăăă… și a fost șocată la un curs sau altul, dracu’ știe! Că (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BENGA IOANA-CORINA: (n.red. replicile se suprapun) La un examen, când ai zis tu că sânii sunt indicatori de (…) (n.red. – replicile se suprapun)
– BULAI ALFRED: Aia este la (…) (n.l. neinteligibil, interlocutoarea tușește zgomotos), bineînțeles!”.
Totodată, Alfred Bulai ar fi încercat constant să-i „deruteze” pe anchetatori și judecători, în timpul audierilor, precizând că nu își mai amintește toate amănuntele despre care era chestionat. Alfred Bulai ar fi dat o declarație amplă în fața judecătorilor, numai că sociologul a recurs la declarații „pigmentate” cu „generalități și chestiuni nerelevante pentru cauză”.
Atunci când a fost întrebat, punctual și direct, cu privire la detalii explicite privind momentele infracțiunilor pentru care este cercetat, Alfred Bulai ar fi jucat „la trecerea timpului”, tocmai pentru a nu răspunde concret la întrebările puse de anchetatori.
Procurorii au contraatact, în astfel de condiții, și au cerut judecătorilor să înlăture, în parte, declarațiile făcute de Alfred Bulai, considerând că au existat întrebări la care acesta a tergiversat răspunsurile sau le-a ocolit:
Se observă cu ușurință că, atunci când declară în favoarea sa, inculpatul își amintește cu exactitate faptele, oferind detalii suplimentare, iar atunci când este vorba despre aspectele de fapt care îl incriminează, cum ar fi piesele de teatru, testele proiective, cum ar fi cel cu șarpele și peștera, întrebări inadecvate adresate studentelor, glume cu tente sexuală, existența îmbrățișărilor, mângâierilor cu persoana vătămată, autenticitatea convorbirilor apărute în presă, în sensul dacă își recunoaște sau nu vocea, inculpatul ori nu își amintește, ori ocolește oferirea unui răspuns”.
„Strategia inculpatului, cu ocazia audierii, a fost aceea de a oferi multe detalii nefolositoare, pentru a se distrage atenția organelor judiciare de la aspectele relevante în cauză”, susțin procurorii în documentele studiate de Gândul. (alte informații surprinzătoare AICI)
CITEȘTE ȘI:
Cristian Pîrvulescu, dezvăluiri șocante după audierile în cazul „Alfred Bulai”: O studentă a fost înfometată în timpul practicii, într-un experiment