EXCLUSIV VIDEO | Ultimul partizan român. Cum a fost salvat Nicolae Ciurică de Noul Testament și de ce se spunea că are iarba fiarelor (Partea a II-a)
Epopeea fostului partizan Nicolae Ciurică, care avea doar 17 ani pe vremea când a îmbrăcat pentru prima dată haina ucenicului luptător în mișcarea de rezistență anticomunistă, continuă – după episodul arestării de către oamenii regimului stalinist de la București și apoi al evadării în chip miraculos de sub nasul Securității – în prima linie. Acolo unde a fost încartiruit de către supraviețuitorii grupului condus de colonelul Ion Uță, ajuns între timp oale și surcele după ce fusese lichidat de hoardele comuniste în timpul unei operațiuni care avusese ca scop final suprimarea întregii grupări de partizani din codrii întunecați ai Banatului de odinioară.
Despre momentul în care a reușit să scape din trenul care ar fi trebuit să îl aducă, legat în lanțuri, în fața unui fals tribunal al poporului care îl dorea azvârlit pentru totdeauna în spatele gratiilor, Nicolae Ciurică își amintește și astăzi cu aceeași patimă care i-a caracterizat întreaga activitate de luptător în mișcarea de rezistență anticomunistă din Banat. Și tot cu aceeași patimă, adumbrită poate de regretul de a nu se fi aflat în preajma lui atunci când a fost trădat și mai apoi ucis, vorbește Nicolae Ciurică și despre Ion Uță, liderul devenit legendă vie a partizanilor de pe meleagurile bănățene.
Patru ani bătuți pe muchie a trăit Nicolae Ciurică ascuns în codrii Banatului. Umăr lângă umărul camarazilor săi de arme, a dus mai departe lupta pe care fusese instruit să o poarte cu clicile comuniste. Plapumă în tot acest răstimp i-a fost pământul, în măruntaiele căruia își săpa culcuș pe timp de noapte, iar pernă, pietrele și rădăcinile copacilor îndărătul cărora se aciua de ochii iscoditori și încărcați de ură ai comuniștilor.
Oamenii Securității comuniste aveau serioase motive să privească spre grupul de rebeli din munți cu o mânie necenzurată. În mod sistematic, puținii supraviețuitori ai mișcării care fusese condusă de colonelul Uță le atacau posturile de observație, reducându-i la tăcere ori de câte ori li se oferea prilejul. Iar forța lor distructivă devenise a adevărată obsesie în rândul mai marilor Capitalei, care au hotărât, la un moment dat, lichidarea pentru totdeauna și cu orice preț a partizanilor care băgau bățul prin gardul cârmuirii.
A scăpat teafăr din șapte încercuiri ale Securității
Încet, încet, lațul se strânge în rândul grupării de rezistență bănățene. Din ce în ce mai puțini, lipsiți aproape complet de sprijinul de altădată al sătenilor, care se temeau pentru propria lor viață, partizanii lui Nicolae Ciurică încep să simtă vânt de furtună.
Ambuscadele comuniste se întețesc. Nu mai puțin de șapte tentative de arestare, toate organizate de comuniști aproape fără cusur, au loc în decursul celor patru ani de partizanat în codrii Banatului. De fiecare dată, Nicolae Ciurică reușește să scape în chip miraculos, motiv pentru care îi sunt atribuite, la un moment dat, puteri neomenești.
Cea de-a opta ofensivă comunistă împotriva grupului de partizani – din care avea să supraviețuiască, peste decenii, doar Nicolae Ciurică – a fost și ultima bătălie a acestuia din postura de om liber, nevoit să-și apere, la adăpostul codrului, nu doar viața, ci mai ales principiile care îl transformaseră la doar 17 ani într-unul dintre cei mai aprigi luptători anticomuniști.
Întreaga poveste a modului în care Nicolae Ciurică a fost salvat de Noul Testament, cartea sfântă de care nu se despărțea niciodată, este prezentată în reportajul video.
Despre modul în care a fost arestat Nicolae Ciurică, trădat de unul din apropiații grupului de partizani, iar mai apoi azvârlit în temniță pentru mai bine de un deceniu, vom vorbi în cea de a treia și ultima parte a reportajului nostru: Radiografia unei patimi, povestea ultimului partizan român în viață.
CITEȘTE ȘI: