Florin Zamfirescu a fost invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA de sâmbătă, 19 august. Printre altele, actorul a povestit cum a ajuns în București și de ce a dormit o vară întreagă pe o bancă din Cimitirul Bellu.
„Eu cred în reîncarnare, în amintiri… (…) Sunt foarte multe dovezi că nu e totul aici, dar nu vrem să vedem. Zicem că sunt coincidențe. Dar o să vedem noi… (…) Eu am un idol care m-a îndemnat spre această meserie, în afară de mama. Am citit o carte… scrisă de Ion Manolescu – artistul poporului. Eu am dat admitere la facultate, dormind în Cimitirul Bellu, noaptea, pe băncuța de la mormântul lui Ion Manolescu. Nu aveam unde să dorm și intram în Bellu și se făcea noapte. Și era o băncuță acolo și dormeam, că dimineața mă duceam la admitere, la examen. Am scris asta în cartea mea”, a povestit Florin Zamfirescu, la podcastul ALTCEVA.
Actorul recunoaște, astfel, că Ion Manolescu i-a fost un adevărat mentor în cariera sa.
„Titlul cărții mele, pe care am am scris-o, intitulată «Am fost actor», am vrut s-o numesc «Pe banca maestrului», dar era totuși pre mult. În perioada aia, nu am nimerit căminul. Când am dat eu admitere, în ’67, se oferea un pat la un cămin și eu nu am știut să întreb. Și am rămas în București. Ce mă fac? M-am dus la Cimitrul Bellu și am găsit mormintele actorilor și era Ion Manolescu, care scrisese cartea aceea. Îi știam toate rolurile, tot. Și avea o băncuță, era vară, cald, frumos… și am dormit pe băncuță aceea”, a mai spus celebrul actor.
Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut pe 12 aprilie 1949, în Călimanesti (județul Vâlcea), într-o familie în care toți adorau literatura și artele în general, tatăl său fiind învățător și directorul Casei de cultură din Călimanești.
Din copilărie a visat să devină actor, iar la 6 ani a luat primul premiu de recitator. De atunci nu s-a mai desprins de scenă, facând din această meserie o pasiune.
După terminarea liceului din Călimanești, în anul 1967, a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București, pe care l-a absolvit în 1971 ca șef de promoție.
Între anii 1971 și 1973 a fost actor la Teatrul de Stat Târgu-Mures, iar în 1973 s-a angajat la Teatrul Giulești din București.
În 1978 l-a remarcat regizorul Stere Gulea și distribuit în filmul „Iarba verde de acasă”. Din acest moment este remarcat de publicul cinefil pentru calitatea sa interpretativă și devine foarte apreciat.
Au urmat rolurile din filmele „De ce trag clopotele Mitică”, „Moromeții” (1988), „Senatorul melcilor”, „Orient Expres” sau „Filantropica” etc.
Din 2000 a devenit rectorul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, formând, ca profesor, generații de actori.
În paralel cu aceste activități, și-a continuat activitatea de actor de teatru și film. A fost căsătorit de trei ori și are doi copii, Vlad și Ștefana Samfira, ambii cu realizări în lumea teatrului.
Urmărește podcastul integral cu Florin Zamfirescu doar pe canalul de YouTube Altceva cu Adrian Artene.