Ginerele și un nepot al lui Nicolae CEAUȘESCU cer REJUDECAREA procesului dictatorului comunist. „Justiția a rămas cu scheleții în dulap”
This browser does not support the video element.
După aproape 35 de ani de la momentul în care au fost executați Nicolae și Elena Ceaușescu, soțul Zoiei Ceaușescu, profesorul Mircea Oprean, și un nepot cer, prin intermediul avocatului Bogdan Petre, ca sentința din decembrie 1989 să fie anulată și procesul de la Târgoviște, rejudecat.
Avocatul a explicat, în cadrul unei conferințe de presă, că procesul va avea loc în două etape și a detaliat de ce apar două acțiuni pe portalul instanței.
„Vorbim aici de un proces ce va avea loc în două etape. Sunt două căi de atac exercitate. Vorbim despre un recurs «tehnic» și un apel. Recursul vizează sentința din 25 decembrie 1989, prin care soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte și o sentință în ceea ce privește reconstituirea acestui dosar, care ar fi dispărut imediat după „sinuciderea” președintelui completului, Gică Popa. Am făcut anumite demersuri la anumite intituții, am intrat în posesia anumitor acte”, a precizat avocatul Bogdan Petre.
„Nu ne-am propus să atacăm sentința din dosarul socrilor mei”
Profesorul Mircea Oprean, soțul Zoiei Ceaușescu, a punctat că nu-și dorește să atace sentința din dosarul socrilor săi.
„Nu ne-am propus să atacăm sentința din dosarul socrilor mei. Am considerat că este peste puterile noastre. În decursul istoriei, justiția a greșit uneori, dar ea și-a demonstrat puterea prin recunoașterea greșelii și a remediat într-o formă. În cazul de față, justiția a rămas cu scheleții în dulap. Nu a considerat că este cazul ca ea să-și câștige credibilitatea prin recunoașterea unei erori.
Guvernanții de după 1990 nu au avut niciun interes să le dea românilor adevărul. Eu, în calitatea mea de soț al Zoiei, și Zoia am fost acuzați, printre altele, de subminarea economiei naționale, de complicitate la subminarea economiei naționale. Nu vă spun că infracțiunile s-au succedat de la o ordonanță la alta începând din 1993 și până în 2002, dar ori de câte ori s-a reluat cercetarea, nu am fost informați, nu am fost puși în temă de noile infracțiuni care au apărut și, culmea, și pentru Nicu s-a reluat cercetarea, deși murise în 1996. Se știe că așa ceva nu se mai poate întâmpla.
După aceste ordonanțe, neputând să ne recuperăm bunurile în totalitate, pentru că eu și Zoia apăream că suntem complici la subminarea economiei naționale, cum făptuitorul subminării era socrul meu, cum acea sentință producea efecte, toate se loveau de această sentință”, a declarat ginerele lui Nicolae Ceauşescu, Mircea Oprean
„Vreau să-mi dovedesc în justiție nevinovăția cu privire la acuzația de complicitate la subminarea economiei naționale”
Mircea Oprean a explicat că nu-și dorește și că nu intenționează să ceară recurs pentru sentința din decembrie 1989 pentru că, astfel, și-ar recunoaște vina. Profesorul subliniază că îți dorește rejudecarea procesului și astfel să-și poată recupera și bunurile care îi aparțin.
„Ce este interesant aici? Procuratura ne-a confiscat o parte din bunuri și o parte ni le-a restituit, dar în înțelepciunea ei, procuratura știa care sunt lucrurile dobândite din infracțiune și care nu. Ei au împărțit cum au vrut ei.
Procuratura ne-a acuzat, procuratura ne-a confiscat, dar procuratura nu ne-a dat voie să mergem la o instanță de judecată care să stabilească vinovăția. Noi am spus că, în funcție de asta, mergem la pușcărie sau oriunde ca să ne ispășim pedeapsa. Valentin a atacat toate ordonanțele Parchetului. Zoia era într-o stare de sănătate șubredă și, dat fiind eșecul nostru, a refuzat să mai facă vreo acțiune. Valentin a continuat singur și în numele lui Nicu, și în anul 2007, deci după ce a murit Zoia, obține o sentință definitivă de desființare a tuturor ordonanțelor Parchetului și restituirea bunurilor, dar pentru el.
Am zis că trebuie să fac ceva pentru a obține disjungerea cauzei noastre și să-mi dovedesc în justiție nevinovăția cu privire la acuzația de complicitate la subminarea economiei naționale. Ca să pot face asta, eu aveam nevoie să ajung la dosarul principal în care sunt acuzele și dovezile că socrul meu a subminat economia națională. Era singura cale pentru a-mi putea construi apărarea.
Ajunși acolo cu domnul avocat, dosarul cu sentința din 25 decembrie nu există. Ba mai mult, dumnealui constată că, în 2003, a fost un proces de reconstituire a acestui dosar pe baza mărturiilor celor care au participat la primul dosar.
În situația aceasta, ca să avem dovezile pe care să le combatem, a trebuit să facem aceste două acțiuni. În acțiunea noastră, nu am cerut și nu intenționez să cer recurs la sentința din decembrie. Pentru că asta ar însemna că eu, Valentin și ceilalți am recunoaște că procesul de fond a fost corect. Or nu, noi nu recunoaștem, ci cerem rejudecarea procesului pentru a se respecta toate procedurile legale și a se aduce probele în acest proces.
Nu este vorba despre recuperarea averii lui Ceaușescu. Este vorba despre bunurile mele și ale Zoiei, bunuri personale”, a detaliat Mircea Oprean obiectul acțiunilor.
„Nu există dosarul de urmărire penală”
Avocatul a explicat că a fost nevoit să facă recurs, deși Mircea Oprean nu recunoaște recursul declarat, deoarece, în acest mod, epuizează toate căile ordinare. În acest context, instanța poate recalifica calea de atac într-o cale a apelului.
„Din punct de vedere al tehnicii judiciare, noi considerăm că instanța va fi nevoită să recalifice calea de atac. Domnul profesor nu acceptă și nu recunoaște recursul declarat. Eu, ca profesionist, a trebuit să formulez acest recurs pentru a epuiza căile ordinare. E o desfășurare corectă și pentru a avea acces la revizuire, poate că instanța va sesiza că nu a fost niciodată comunicată sentința, deci nu ai acces la revizuire pentru că n-ai epuizat căile de atac ordinare. Trebuie recalificată această cale a recursului într-o cale a apelului.
Ce este cu totul fabulos în acest dosar? Pe lângă faptul că nu există dosarul de urmărire penală, și vă spun pe baza dosarului pe care l-am primit de la Tribunalul Militar Teritorial. El poate exista, dar din punct de vedere legal, nu știu unde se află. Există o adresă interesantă în care tribunalul răspunde printre rânduri că nu au înregistrat niciodată un dosar de instanță cu calitate de inculpați a soților Ceaușescu.
Noi am înregistrat în registrul de intrări o sentință, sentința 1 din 25 decembrie 1989. Adică? Tribunalul Militar Tehnic Teritorial a fost șuntat. A fost nevoit să înregistreze această sentință după ce a fost pusă în executare. În cazul acestui dosar, în reconstituirea făcută în 2003, există tehnic o încheiere, o minută scrisă de mână de către complet și sentința redactată ulterior.
Fabulosă este minuta redactată de către completul de judecată, iar acea minută este o garanție supremă a ceea ce s-a întâmplat în acel moment. Justiția nu este nici sentiment, nici trăire, ci o chestie tehnică. În minută, adică la momentul când cei doi judecători stabilesc pedeapsa capitală cu moartea a soților Ceaușescu, tot ei doi menționează că iau act că nu se dorește executarea recursului, că nu se reculează sentința penală„, a precizat avocatul Bogdan Petre.
Pe 25 decembrie 1989, Nicolae și Elena Ceauşescu au fost judecați de un Tribunal Militar Excepțional și condamnați în aceeași zi la pedeapsă capitală.
Curtea Militară de Apel București va discuta acțiunea depusă de avocatul soțului Zoiei Ceaușescu, în cazul hotărârii din 25 decembrie 1989, prin care fostul dictator Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost condamnați la moarte și executați. Pe data de 18 septembrie 2024, un grefier al Curții Militare de Apel București va striga numele celor doi, fiecare cu calitatea de apelant intimat-inculpat.
Apelul a fost declarat împotriva sentinței 1/25.12.1989 a „Tribunalului Militar Excepțional” – tribunal constituit din inițiativa Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) pentru procesul soților Ceaușescu. Aceștia au fost judecați sumar și executați la scurt timp după pronunțarea sentinței.
CITEȘTE ȘI: