Mircea Diaconu, despre cum l-a întâlnit pe Liviu Ciulei atunci când era student: ”Ești de acord să ne ajuți? Astea sunt cuvintele domnului Ciulei”
This browser does not support the video element.
Mircea Diaconu, unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați actori din România, a fost invitatul lui Adrian Artene în cea mai recentă ediție a podcastul ”ALTCEVA”.
Cu acest prilej, Mircea Diaconu a povestit cum s-a întâlnit pentru prima dată cu mari nume ale teatrului românesc, precum Liviu Ciulei sau David Esrig.
”Eu, la finalul anului doi nu prea aveam treabă, nu eram prea distribuit și erau mai liber un pic, eram pe culoar. Și colegii mei de aceeași promoție de la regie teatru, aveau o oră târzie seara cu David Esrig, care era un mare regizor și un mare profesor și era profesorul lor. Și era târziu, ei repetau atunci și au zis hai puțin cu noi să ne ajuți un pic, eu fiind actor, ei regizori și lucrau cu actorul. Și încercau să lucreze cu mine sau ceva de genul ăsta. Clipă în care intră David Esrig peste noi n-am putut să mai ies. Adică a intrat s-a așezat și a început ora. Și la un moment dat a întrebat: dar domnul cine este? Și i-au zis: este un coleg de la actorie care știți, am încercat să… Foarte bine, ia vino încoace. Și m-a pus în mijlocul chestiunii și i-a zis hai. Și i-a chemat și au început să lucreze cu mine sub supravegherea lui, pe tema lor dată, tema lor de clasă. După care mă duceam sistematic și eu asistam la lecțiile și participam în sensul ăsta și în felul ăsta și la lecțiile lui David Esrig.
Ce șansă uriașă pentru mine, pur și simplu pentru că eram pe culoar și nu eram în altă parte”, își amintește Mircea Diaconu.
Mircea Diaconu actor își amintește cum a avut șansa să îl cunoască pe marele Liviu Ciulei, pe vremea când era numai un student la actorie.
”Și într-o bună zi, David Esrig zice: mâine la 10, te rog, să fii la intrare la Teatrul Bulandra că vreau să te prezint lui Liviu Ciulei. Eram student, nu se întâmpla asta, în niciun fel. Și m-am dus, am plecat după el, sus la direcție. Acolo era canapea, o secretară. M-am așezat. El a intrat la domnul Ciulei. După o vreme, domnul Ciului a ieșit din cabinetul acela și a trecut pe lângă mine, intrând în alt cabinet. M-am sculat în picioare. Nimic. Nicio reacție. A trecut înapoi, m-am sculat în picioare, iar a trecut. După care mă cheamă înăuntru. Mă cheamă secretara și mă duc, deschid ușa și văd atmosferă. Erau marii actori, făceau un fel de cozerie, că așa era atmosfera, de palavre, de vorbe, din astea veneau și ideile. Atmosferă. Cu David Esrig, cu Caragiu, cu toată lumea și domnul Ciulei la biroul doamnei Lucia Sturdza Bulandra.
Domnul Ciulei se ridică de la biroul lui și îmi întinde mâna. Și eu mă duc spre mâna dânsului, apuc mâna și el zice: te știu, am încredere în dumneata! În clipa aceea sigur îmi spuneam că n-avea cum să mă știe că nu m-a văzut niciodată, pentru că ar fi trebuit să fi știut și eu lucrul ăsta, n-aveam cum să nu știu. Nu era așa era. Și îmi mai spune: avem nevoie să ne ajuți, pentru că Florian Pitiș pleacă într-o bursă în Suedia pe pantomimă și un spectacol important în care joacă rolul principal, rămâne fără protagonist. Ești de acord să ne ajuți? Astea sunt cuvintele domnului Ciulei. Am zis da, sigur și în timp ce primeam minciuna dacă vreți, pentru că teatrul nu e o minciună, e un alt adevăr”, mai spune Mircea Diaconu.
Mircea Diaconu, invitat la podcastul ALTCEVA
A fost ministru al Culturii, profesor universitar, director al unuia dintre cele mai prestigioase teatre din România și, dincolo de orice, unul dintre cei mai iubiți actori români.
Mircea Diaconu a vorbit, la @AltcevacuAdrianArtene, despre cultură, politică, istorie, copilărie și încercările vieții, dar evocă și amintiri din spatele scenei.
Actorul a făcut declarații în premieră despre candidatura la Președinția României, despre satul natal, pe care nu l-a părăsit niciodată, și locurile în care l-a purtat destinul. Însă, indiferent de greutățile sau încercările vieții, Mircea Diaconu a păstrat în suflet permanent „definiția fericirii”, pe care-a învățat-o de la bunica sa, preoteasă: „Să fii plăcut lui Dumnezeu, asta e treaba noastră…”.