Motivul pentru care Florin Zamfirescu a renunțat la teatru: „Eu eram ținut în meseria asta de mama!” (VIDEO)

Actorul Florin Zamfirescu a fost invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA de sâmbătă, 19 august. La un moment dat, artistul a explicat motivul pentru care a luat decizia de a renunța la teatru, acesta fiind unul trist, dar și emoționant.

„Ciudățenia pe care nu am mărturisit-o niciodată, până acum, v-o spun pentru că îmi sunteți simpatic, nu știu de ce o spun. Dar așa s-a întâmplat, la urma urmei, nu mă anulează sau nu îmi anulează nimic, e o realitate. Mama mea a trăit 94 de ani. Acum 4 ani, a decedat. S-a dus într-o lume, zic eu, mai bună. (…) Am avut priveghiul de 3 zile și am înmormântat-o. Dar zilele astea (de priveghi-n.r.), mie a început să nu îmi mai placă teatrul. Deloc. Parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi. Noroc că aveam 70 de ani și eram deja pensionar. Și am zis… eu eram ținut în meseria ast de mama! Eu știu că tot ce făceam, orice film, piesă de teatru, eu îi dădeam telefon… «Mamă, vezi că diseară apar la televizor!». Și ea îmi făcea o critică foarte serioasă, adică o analiză pertinentă. Ce zicea mama, așa era. O duceam la premiere și îmi vedea spectacole și mă lua deoparte și îmi zicea… «Băi, fii atent aici!». Mama mi-a fost mentor”, a povestit Florin Zamfirescu, la podcastul ALTCEVA. cu Adrian Artene.

De asemenea, el a mai spus că nu a picat în „păcatul” mamei care își laudă copilul.

„În fața lumii eram… «băiatul meu artist și e celebru și e cunoscut», se bucura, dar mie îmi spunea… «ia vino încoa, fii atent aici, că nu e chiar așa». Și parcă am scăpat din jug, odată cu moartea mamei. Până la urmă, am zis – la câți ani aveam – ea m-a fascinat, m-a băgat în zona asta și eu am rămas. Noroc că mama a trăit mult, că era bolnavă, putea să moară la 50 de ani și eu aveam 25. Nu știu dacă renunțam la teatru, dar poate făceam altfel, făceam cu chin, făceam fără plăcere ceea ce făceam. Eu am făcut cu mare plăcere meseria asta. Dar mama s-a ținut și a fost vie, până când eu am ieșit la pensie. M-a trimis în lume cu această sarcină și nu m-a lăsat. Și a murit, când a știut că și-a îndeplinit… Deci, nu eu am fost artist, mama a fost. De asta vorbesc deseori de mama. Și de asta pomenesc și de asta spun amănunte din viața noastră”, a mai povestit celebrul actor.

Florin Zamfirescu – scurtă biografie

Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut pe 12 aprilie 1949, în Călimanesti (județul Vâlcea), într-o familie în care toți adorau literatura și artele în general, tatăl său fiind învățător și directorul Casei de cultură din Călimanești.

Din copilărie a visat să devină actor, iar la 6 ani a luat primul premiu de recitator. De atunci nu s-a mai desprins de scenă, facând din această meserie o pasiune.

După terminarea liceului din Călimanești, în anul 1967, a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București, pe care l-a absolvit în 1971 ca șef de promoție.

Între anii 1971 și 1973 a fost actor la Teatrul de Stat Târgu-Mures, iar în 1973 s-a angajat la Teatrul Giulești din București.

În 1978 l-a remarcat regizorul Stere Gulea și distribuit în filmul „Iarba verde de acasă”. Din acest moment este remarcat de publicul cinefil pentru calitatea sa interpretativă și devine foarte apreciat.

Au urmat rolurile din filmele „De ce trag clopotele Mitică”, „Moromeții” (1988), „Senatorul melcilor”, „Orient Expres” sau „Filantropica” etc.

Din 2000 a devenit rectorul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, formând, ca profesor, generații de actori.

În paralel cu aceste activități, și-a continuat activitatea de actor de teatru și film. A fost căsătorit de trei ori și are doi copii, Vlad și Ștefana Samfira, ambii cu realizări în lumea teatrului.

Urmărește podcastul integral cu Florin Zamfirescu doar pe canalul de YouTube Altceva cu Adrian Artene.