EXCLUSIV | Polițistul care l-a făcut K.O. pe Cristian Boureanu după ce a fost lovit sub centură de ex-deputat rupe tăcerea după 6 ani: „Să fii bărbat”

Și-a făcut meseria cu seriozitate, dar un gest banal l-a costat cariera. A îndrăznit să nu se lase umilit de o persoană publică și a mers până în pânzele albe pentru a-și face dreptate. Polițistul Ovidiu Andrei răsuflă ușurat după ani întregi de procese și este dispus să-l ierte pe Cristian Boureanu. Gândul.ro a obținut, în exclusivitate, primul interviu cu agentul pe care fostul politician a îndrăznit să îl lovească, să îl înjure și să-i rupă uniforma.

Vă reamintim firul poveștii dintr-o noapte de vară, cu doi protagoniști: un polițist de la rutieră și un fost politician. Vizibil influențat de aburul licorilor bahice, Cristian Boureanu a început să-l jignească și să-l înjure pe agentul de poliție aflat la datorie. Lucrurile au degenerat în momentul în care tânărul polițist i-a cerut fostului politician să se legitimeze. A mai fost un simplu pas până în momentul în care au început să-și împartă pumni și picioare. Cei doi s-au judecat ani întregi prin tribunale, iar Boureanu a fost condamnat cu suspendare la un an și opt luni de închisoare, dar și la plata a 7.000 de euro.

În toți acești ani, Ovidiu Andrei a așteptat liniștit ca legea să-i facă dreptate. Acum, calvarul său a luat sfârșit. A acceptat cu greu să ofere un interviu, în exclusivitate, pentru Gândul.ro. Nu și-a dorit niciodată să fie vedetă și nici să influențeze decizia instanței, printr-o posibilă presiune mediatică.

Andrei, în curând se împlinesc șase ani de la incidentul cu Cristian Boureanu. Te mai urmăresc și acum momentele acelea? Cum s-a schimbat viața ta de atunci?

Viața mea este puțin mai relaxată, după ce s-a încheiat și ultimul proces deschis de el, în 2017. Mi-a făcut plângere pentru declarație mincinoasă, ticluire de probe. Ceva în care numai el putea să creadă. Procurorii și cei care s-au ocupat de caz au arătat care a fost adevărul. Nu a existat niciun motiv pentru acea plângere, a fost clasată.

7.000 euro despăgubiri și 1 an și 8 luni de închisoare pentru Cristian Boureanu. Atât de puțin valorează integritatea unui polițist? Nu ai senzația că s-a creat un precedent periculos?

Atât a considerat doamna judecător, această sumă s-a menținut și în apel. Am făcut o contestație în care am ridicat fix această problemă. Faptul că o persoană care stă bine din punct de vedere financiar, își permite să aibă ieșiri de genul acesta la adresa polițiștilor.

Este Cristian Boureanu un bărbat violent?

După atâția ani devii și puțin psiholog. Da, cu siguranță este un tip agresiv. Cred că în viitorul apropiat va mai face din nou același lucru. Mai ales că el a fost, atunci, violent și cu prietena lui (n.r: Laura Dincă). Asta am spus și în fața instanței, faptul că el nu se putea controla. Ce să ne mai mirăm că a fost și cu noi?

Crezi că rezultatul ar fi fost același dacă Boureanu nu ar fi fost un politician bogat?

Poate că ar fi fost puțin diferit. Totuși, cred că în accepțiunea judecătorilor nu ar trebui să conteze acest aspect. Totul ar trebui să se rezume la vinovat sau nevinovat, indiferent de statut. Totuși, judecata omului de rând, a celui care a urmărit cazul la televizor, a fost mult mai aspră decât judecata legală.

Ai intrat fără să vrei în atenția opiniei publice. Te-ai simțit sprijinit de oamenii de rând? Cei care vedeau cazul la televizor? Dar de colegi și de șefi?

De oameni, da. De sistemul din care fac parte, nu. Am constat, cu uimire, că nimeni din partea Ministerului de Interne nu a participat activ, nicio prezență la instanță, nicio consiliere. Am avut numai un ofițer de la Poliția Capitalei, de la Cabinetul Psihologic, care m-a consiliat.

Pentru că așa ai vrut sau așa este procedura?

Fiind un incident de serviciu, în care am fost parte vătămată, au fost obligați să-mi atribuie căteva ședințe psihologice, tocmai ca să trec mai repede peste acel eveniment. Colegii au fost și ei lângă mine, ne cunoaștem de 15 ani, suntem o echipă mică, dar bună. I-am condamnat puțin pe cei care au fost acolo (n.r: ceilalți poliști aflați la fața locului), în seara evenimentului, pentru că nu au intervenit mai mult. Însă, mă cunoșteau și știau că fac față oricărei situații, poate de aceea… Și la tribunal au fost timorați, n-au vrut să prezinte situația în totalitate, au fost evazivi. Acum, ca să fiu total onest, cred că ei nu s-au băgat pentru că le-a fost frică atunci când au văzut despre cine este vorba, le-a fost frică de ce va urma. Și, uitați, au urmat șase ani de procese și prezentări pe la parchet, pe la judecătorie. Părerea mea este că polițiștii sunt cam timorați, preferă să păstreze distanța față de spețe de genul acesta. Cunosc cazurile, ele cântăresc negativ.

Ai trecut, într-un timp foarte scurt, de la a fi erou, la a fi călău. Ai fost cercetat penal pentru faptul că l-ai lovit pe Boureanu. Cum te-ai simțit și ce a urmat pentru tine?

Nu știu în ce fel a fost consiliat de domnii avocați. Cunoscând situația celuilalt dosar de la DNA, în care este cercetat, știa că faptele vor deveni concurente și nu va putea fi condamnat cu suspendare în ambele dosare. Atunci, poate a crezut că e mai bine să meargă cu acest NU. El nu a vrut să recunoască, nu a vrut să beneficieze de varianta simplificată pentru recunoașterea rechizitoriului. Eu l-am filmat în seara aceea tot din precauție. Mă bucur că după aceea au fost achiziționate acele body-cam-uri, care au prevenit situațiile de genul acesta. De la acel eveniment s-au schimbat multe lucruri în bine. S-a umblat la costumația polițistului, mai ales că a mai fost un caz al unui coleg care a și murit înjunghiat. Faptul că această poveste a fost mediatizată a contat foarte mult. Cei din Minister și-au dorit să nu fie judecați de opinia publică, așa că au luat câteva măsuri de precauție.

Și-au împărțit pumni și picioare în mijlocul străzii

Crezi că este suficient? Sunteți suficient de protejați?

Nu, nu suntem protejați aproape deloc. Fiecare se protejează singur. Ajută dacă faci un sport de contact. Atunci știi cum să cazi, știi cum să te ferești. Există și  orele de pregătiri tactice, s-a creat acest Birou de Pregătire Profesională, în care intră și mai multe ore de pregătire fizică, ceea ce contează mult.

Dacă ai da timpul înapoi, ai schimba cu ceva acțiunile tale din acea seară?

Nu, nu aș schimba nimic în ceea ce mă privește. M-am gândit atunci, pentru o secundă, că dacă aș fi păstrat o distanță mai mare de el, nu ajungeam să fiu lovit, deși a fost o lovitură parșivă, cum ne exprimăm noi, bărbații. Pe neașteptate, într-un loc unde este interzis să lovești (n.r: sub centură). Acum, na, poate atât a judecat la momentul respectiv. Asta deși nu a recunoscut niciodată că m-a lovit.

Ai fost mutat la Biroul Accidente Ușoare. Unii spun că a fost o retrogradare. A fost o mutare disciplinară sau a fost ceea ce ți-ai dorit tu?

Da, în perioada cercetărilor, aceasta este procedura. Ești scos din mediul în care ai lucrat, cu gândul că ești mai protejat. Nu-i pot spune retrograt, pentru că am discutat cu comandantul din acea perioadă, care mi-a spus că este mai bine să mă scoată din stradă, pentru a fi protejat de situații care ar putea fi dăunătoare pentru mine. Sincer, nu mi-a convenit deloc, am văzut-o atunci ca pe o sancțiune. Așa am și prezentat-o instanței, pentru că viața mea s-a schimbat radical. De la a fi recunoscut pe stradă, la a lucra într-un birou. Dând sancțiuni, oamenii te țin minte. Mi s-a întâmplat să fiu recunoscut în mall, pe stradă, de oameni care să-mi spună: “Băi, tu ești ăla care mi-a luat permisul”. Aveam o altă prestanță, o altă bucurie, atunci când lucram în stradă. Aveam o mulțumire sufletească mai mare. Asta mă alimenta cel mai mult, pentru că greutăți în meseria de polițist sunt nenumărate.

Nu îți este dor de munca pe teren? Nu ți-ai dori să te întorci la Brigada Rutieră?

Eu mă consider un polițist bun, dedicat, implicat, așa mă consideră toți colegii mei. Încă sunt sub aripa Brigăzii Rutiere, pentru că asta îmi place cel mai mult să fac. Însă, au trecut numai două luni de când s-au încheiat procesele și mă mai gândesc dacă ar trebui să mă întorc sau nu. Îmi este dor, dar au trecut anii aceștia, nu sunt sigur 100%. Nu vreau să zic că m-am plafonat, îmi desfășor foarte bine activitatea în biroul în care lucrez, îmi place ceea ce fac, este o muncă de cercetare la departamentul de Accidente Ușoare, dau peste tot felul de persoane și chiar îmi place să aflu adevărul, oricât de dificil ar fi.

Te-ai mai întâlnit vreodată cu Cristian Boureanu, de atunci? A mai încercat să te contacteze? Ce i-ai spune dacă l-ai avea în fața ochilor?

Nu, nu l-am mai văzut.

Dar l-ai iertat? În mintea ta, în sufletul tău? Dacă ai reveni la Rutieră și l-ai întâlni în trafic ce ai face?

Cu siguranță am să-i dau amendă, că nu am oprit până acum oameni degeaba, fără să facă nimic. Eu am încercat să am o discuție cu el, deși avocatul m-a sfătuit să păstrez o anumită distanță. Și Boureanu a fost foarte distant, inclusiv prin felul în care saluta. Dar să se oprească și să stea de vorbă cu mine, nu. Am avut câteva schimburi de priviri la tribunal, o dată și în trafic, eram mașină lângă mașină. Totuși, să faci închisoare pentru greșeala pe care a făcut-o, poate mai mult din cauza băuturii, este prea mult. Prea drastic. Dar cel puțin să fii bărbat, să ții capul sus și să spui: “Băi, uite care e situația, noi nu am discutat niciodată, poate ar fi mai bine să o încheiem așa, bărbătește. Uite, am greșit și eu, poate ai greșit și tu, haide să nu avem securea războiului între noi.

CITEȘTE ȘI:

Cazul Cristian Boureanu: Cel mai mediatizat dosar de ultraj sau cum a ajuns un fost deputat să fie condamnat la închisoare cu suspendare

Cristian Boureanu, la DNA: „Am venit să rezolv chestiuni tehnice”. Cauțiune de 200.000 de euro în cazul fostului deputat