Scriitorul Ștefan Mitroi a fost invitatul ediției de vineri, 31 mai, a podcast-ului „Ai vreme să vorbim, cu Ana Maria Păunescu”.
Distins cu premii prestigioase, poetul Mitroi rămâne, înainte de orice alte recunoașteri, câștigătorul celui mai înalt premiu întâlnit până azi, în literatură: acela al scriitorului mare, care nu trece degeaba prin viață și care lasă, prin fiecare volum tipărit, Mărturie pentru bibliotecile de mâine.
„Unii s-au uitat la mine… „Domnule, chiar așa, Păunescu, că-i prea…” „Care e problema?” Nu sunt judecător, am fost câteva luni procuror, dar eram tot scriitor, aveam suflet de scriitor.
Eu nu pun ștampile, toți avem păcate, e vreunul dintre noi înger? Poate Păunescu are păcatele lui, le-a avut și Dinu Săraru, le am și eu, vorba unui prieten: nu ne-am ales epocile în care să trăim, timpurile, ele ne-au ales pe noi, dar să-i judecăm după cărți, după ele. Ce m-aș bucura să pot scrie și eu trei poezii de nivelul celor mai bune trei poezii, nu știu care sunt alea, dar sunt, cu siguranță, ale lui Adrian Păunescu.
Ce m-aș bucura să circule în memoria oamenilor de rând și numele meu, așa cum circulă numele lui Păunescu. Haideți să nu îl judecăm, a fost un mare poet, este pe primul raft al literaturii române, și cumva îi suntem datori, ca om politic, ca om al cetății, pentru că a fost și asta…nu a putut să trăiască altfel, ăsta a fost el. Știu că te-am supărat, te rog să mă ierți, am fost întotdeauna de acord, dar este un mare poet, totuși, dacă și scriitorii sunt 1.200 de oameni care primesc niște indemnizații de merit în România și sunt și sportivi și oameni de știință și alții, îi datorează asta lui Adrian Păunescu. Mă număr și eu printre scriitorii care primesc indemnizații, dar ăia care strâmbă din nas, … i-am zis unuia: „Da, poate ai dreptate, dar despartă-te de Păunescu renunțând la indemnizația de merit…Da, e o formă cinstită de a spune lucrurilor pe nume”, a mărturisit scriitorul Ștefan Mitroi în cadrul podcast-ului „Ai vreme să vorbim, cu Ana Maria Păunescu”.