VIDEO | Erou și în timpul liber. Povestea lui Adrian, pompierul care își împarte viața între salvarea oamenilor din ghearele focului și copiii săraci
This browser does not support the video element.
Adrian Iordănescu are 41 de ani și de 15 ani salveză vieți ca pompier. A văzut durere și moarte, a scos oameni din măruntaiele pământului și s-a întors în foc și cenușă ca să-i salveze. Fiecare zi este o luptă câștigată și un pariu pe care l-a făcut cu el: să salveze cât mai multe vieți din ghearele focului. O spune însă cu timiditatea omului modest, fără să aștepte nimic la schimb.
- De 5 ani își împarte viața între mașina de pompieri și voluntariatul pentru copiii sărăci.
- În 2016 a înființat o organizație împreună cu soția lui, Anca, și au numit-o Asociația Copii pentru Viitor.
- Au străbătut mii de kilometri pentru a ajunge în cele mai sărace comunități din țară, acolo unde nimeni nu vrea să intre.
Povestea lui Adrian pe mașina de pompieri începe pe când avea 29 de ani, la detașamentul de Pompieri 13 Septembrie din București. Înainte a lucrat ca agent de securitate la o bancă. Întotdeauna și-a dorit să-i ajute pe cei năpăstuiți și să fie un sprijin. A început să învețe lupta cu flăcările în buncărele incandescente și s-a înhățat la drumul de salvator. Efortul fizic este unul mare și muncește în ture de 24 de ore, însă satisfacția la sfârșit este pe măsură. De la salvarea de bunuri și vieți omenești la animalele captive din spuza lăsată de foc, o misiunea dusă la sfârșit și fără pierderi de vieți este întotdeauna o bucurie pentru el.
„Teama dispare după ce capeți puțină experiență și andrenalină la fiecare intervenție. Frica nu are ce căuta în meseria asta. Cine alege meseria asta, nu are cum să nu aibă satisfacții”, o spune Adrian cu timiditate.
La sfârșitul fiecărei misiuni, când renunță la costumul greoi de salamandră, Adrian resimte oboseala adunată, dar nu se plânge. Știe că a făcut un bine și este mulțumit.
„Îi căram pe oameni în brațe, în spate cum puteam”
Numărul oamenilor pe care i-a salvat l-a pierdut de mult. I-a rămas vie în minte imaginea unui incendiu de la Bragadiru, când ardea un apartament de la parterul unui bloc.
„Toată scara era inundată cu fum. Era seara și toți locuitorii erau acasă, astfel că a trebuit să evacuăm toate persoanele de pe scară. Îi căram pe oameni în brațe, în spate, cum puteam. O femeie era decedată la sosirea noastră și am găsit-o decedată pe scări. Din păcate, nu a mai putut fi resuscitată de către cei de la ambulanță”, mărturisește Adrian.
În pandemie a îmbrăcat și costumul de SMURD. I-a fost teamă să nu se infecteze cu virusul și să ducă boala acasă. A văzut boală, suferință și moarte zi de zi, dar a salvat și zeci de vieți.
În urmă cu câțiva ani, s-a înhățat într-o altă misiune. Împreună cu soția sa, Anca, au fondat o asociație prin care încearcă să reducă abandonul școlar în mediul rural. Au început cu o pagină de Facebook pe care creat-o pentru a-i cunoaște oamenii. Au ajuns în comunitățile cele mai sărace din România.
Ca pompier, are un program de 24 de ore, iar apoi 48 de ore libere. În cele două zile, Adrian merge în comunități rurale din toată țara. Duce pachete cu alimente, haine, rechizite și este un sprijin pentru cei nevoiași.
„Voluntariatul este tot în sluba oamenilor. Este obositor câteodată, simt uneori nevoia de o pauză, însă satisfacțiile sunt pe măsură. Mă descurc. Dacă pot să ajut, o fac”, mărturisește pompierul.
Citește și:
O minune l-a salvat din flăcări, la „Matei Balș”. „Eu trebuia să fiu în salonul morții!” (EXCLUSIV)