VIDEO EXCLUSIV | Povestea neștiută a primei Academii din România. A fost înființată în anul 1409 de către un rege polonez și a funcționat vreme de un secol
Istoria școlii românești își are originile într-o perioadă extrem de îndepărtată, care se pierde aproape în negurile timpului. Deși anumite izvoare stabilesc începuturile învățământului elementar în anul 1380, când este menționată oficial existența primei școli de pe teritoriul României de astăzi – undeva în regiunea Sibiului -, în realitate, se pare că rădăcinile buchiei cărții în cazul comunităților care trăiau în acele vremuri între granițele carpato-danubiano-pontice sunt mult mai adânci, existând premise ale unui învățământ elementar chiar în preajma anilor 1030, când Sfântul Gerard, primul episcop catolic de Cenad (o localitate din Banatul acelor timpuri), a întemeiat o școală unde învățător era magistrul Valter, care preda gramatica latină și muzică. Primii absolvenți ai acestei școli au devenit și primii canonici ai eparhiei catolice care se întindea în Banat. Evident că, în acele timpuri, nu se putea vorbi despre un instrument pedagogic elaborat în limba română, ci mai degrabă despre unul sintetizat în limba maternă a diferitelor nații, mai răsărite, care conviețuiau în spațiul geografic cunoscut azi sub numele de România.
Indiferent de vechimea acelor instituții care asigurau hrana spirituală pentru cei care doreau să fie instruiți, un lucru este cert: Clujul se numără printre primele orașe care a dat României de acum o școală elementară. Și printre primele în care au fost puse bazele unei școli superioare, ai cărei elevi ajungeau să își definitiveze pregătirea la cele mai luminate și mai bine cotate universități europene din acea vreme.
Școala în limba latină vs. cea în limba vernaculară
Dacă, în perioada de după 1380, limba latină era cea care făcea legea în școlile de pe cuprinsul Transilvaniei, nu același lucru se întâmpla cu mai bine de 100 de ani în urmă, în anii 1200 – 1100 chiar, spre sfârșit -, când dascălii acelor vremuri își instruiau elevii în limba lor maternă. Erau așa numitele instituții de învățământ verniculare, ale căror baze fuseseră posibile în primul rând pentru că urbea (formată din sași sau secui) era una avută și avea cârmuitori puternici și influenți.
Preoții, în special, erau cei care gestionau deprinderea în arta cititului și a scrisului. A instruirii, la urma urmei. Și tot ei, oameni ai bisericii, au fost și printre primii responsabili de apariția germenului școlilor superioare. Nicăieri în altă parte decât în Cluj.
Fondată de un rege polonez
Omul pe seama căruia este pus actul de înființare a școlii superioare din Cluj a fost nimeni altul decât Ștefan Bathory, viitorul rege al Poloniei, personalitatea politică a acelor vremi care s-a ambiționat să creeze unul dintre cele mai puternice lăcașuri de învățământ ale vremii. Lăcaș căruia i-a acordat un privilegiu pe măsura faimei pe care și-o dorea.
O bibliotecă seculară
Așa cum era și firesc, din planul de construcție al unei academii de o asemenea anvergură, nu putea lipsi ideea unei biblioteci. Una ticsită, dacă e să-i dăm crezare reputatului doctor în istorie clujean Lukacs Jozsef, cu volume de mare valoare în acele timpuri, capabile să asigure hrana spirituală a viitorilor candidați la titlul de absolvent magna cum laude a respectivei academii.
Vezi pe Youtube reportajul video despre povestea primei școli superioare de pe teritoriul României de astăzi
Înființată cu sute de ani în urmă de către viitorul rege al Poloniei Ștefan Bathory, decăzută mai apoi din rang și redusă la dimensiunile unei simple școli elementare, readusă, în sfârșit, la viață la final de secol XVIII și transformată într-una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din acea vreme, Academia clujeană este, cu întreaga ei istorie zbuciumată, dovada clară a faptului că buchia cărții a fost, din cele mai vechi timpuri, una din preocupările de căpătâi ale românilor de pretutindeni.
CITEȘTE ȘI: