VIDEO | Istoria Parcului Ioanid, unul dintre cele mai vechi din București (DOCUMENTAR)

Parcul Ioanid sau Parcul Ion Voicu, așa cum se numește acum, deși este mic în comparație cu alte parcuri din București, este unul dintre cele mai vechi parcuri care se bucură de o istorie foarte bogată. Este situat în sectorul 2 al Capitalei, în zona centrală, chiar în apropiere de Piața Romană, la intersecția străzilor Polonă, Aurel Vlaicu, Dumbrava Roșie. Chiar în vecinătate se află un alt parc celebru, Grădina Icoanei. Eleganță, lux și bun gust- asta caracterizează parcul Ioanid și străzile din adiacente, chiar dacă lucrurile nu au stat așa dintotdeauna.

Farmecul parcului Ioanid și ceea ce îl face deosebit de restul parcurilor din Capitală constă în intimitatea pe care o conferă vizitatorilor. Și asta pentru că toate casele care îl înconjoară sunt orientate către străzile din împrejurimi, iar interiorul nu este vizibil aproape deloc în exterior. Circulația se face prin alei șerpuite care, dacă sunt urmate, pot crea impresia unui parc mult mai mare.

Parcul, care se întinde doar pe un hectar, este decorat cu pietre, cu statuile pictorului Ioan Luchian și cu cea a celebrului violonist Ion Voicu, elev al lui George Enescu. Tot aici, există și un foișor situat pe o parte a lacului, o cascadă și un pod care traversează lacul. A fost amenajat și un loc de joacă pentru copiii care străbat parcul din această zonă împreună cu părinții.

În urmă cu aproximativ trei secole, pe acest teren se aflau Gropile lui Aristide. Acestea serveau drept scufundături pentru haznalele din mahala, însă au devenit inutile după ce s-a introdus canalizarea. Ulterior, acestea au fost adâncite de localnicii care săpau în zonă, pentru a-și procura materiale pentru casă.

În perioada 1839-1869 aici a existat Grădina Breslea, una dintre multele „grădini” din București, unde oamenii veneau pentru a se distra și pentru a socializa. Nicolae Filimon, în cartea sa, Ciocoii Vechi și Noi a vorbit destul de mult despre această grădină. Existența acestei grădini a fost menționată și de Constantin Bacalbașa în „Bucureșcii de altădată”, care spunea că aici era „grădina de margine de oraș unde se făceau petrecerile, unde mergea lumea să chefuiască, unde se întâlneau amorezații și unde cântau printre tufișuri lăutarii”.

Proprietatea parcului a fost a librarului George Ioanid, un personaj important în lumea cărților din București, dar și din țară. Acesta a deținut una dintre primele edituri din București, și în 1848 a devenit ofical primul editor de carte din țară. Dacă nu a fost de ajuns, acesta a întemeiat colecția „Biblioteca Litteraria” și a devenit în 1868 furnizorul de cărți pentru curtea domnitorului Carol I.

În anul 1856, el a cumpărat terenul pe care astăzi se află Parcul Ioanid. Aici și-a ridicat o casă elegantă, în stil elvețian, iar în anii următori a înfrumusețat domeniul și și-a amenajat o mică grădină unde cultiva legume în sere încălzite, care erau moderne pentru acea perioadă. Mai mult, acesta aproviziona o parte din piețele Capitalei cu recolta sa. Tot aici a plantat pomi și flori rare, culese din toate colțurile lumii.

La scurt timp, din păcate, librarul a dat faliment. Astfel că, George Ioanid a pierdut terenul și casa la puțin timp după ce a terminat amenajarea parcului. Din fericire, fratele său, Nicolae Ioanid, a plătit ipoteca pentru care era dator George Ioanid, astfel că acesta a putut locui în reședință până la moartea sa, în anul 1907.

După o scurtă perioadă de la moartea sa, Primăria Capitalei a cumpărat terenul și a realizat pe terenul cuprins între Strada Polonă, Strada Dumbrava Roșie, Strada Aurel Vlaicu și Bulevardul Dacia un proiect rezidențial unic la noi în România, format din 25 de locuințe de lux, proiect cunoscut sub numele de Blocul de vile și grădină publică Ioanid, sau lotizarea Ioanid.

Cei interesaţi să cumpere o vilă în această zonă erau doctori, avocaţi, oameni politici sau membri ai vechilor familii boiereşti. Vilele au fost realizate de arhitecţi cunoscuţi precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smărăndescu și au fost concepute atât în stil neoromânesc, dar și în stil ecletic, academist, sau romantic, stiluri la modă în Europa la acea dată.

Cu toate acestea, arhitectul parcului propriu-zis este necunoscut, astfel că lucrarea, inspirată din arhitectura romantică, dar și din grădinile anglo-chineze nu poate fi atribuită unui personaj anume.

Aspectul actual al parcului a luat naștere între anii 1909-1910, când Primăria orașului București a început în zonă o serie de lucrări de urbanism. Autoritățile au dorit să realizeze un parc public înconjurat de vile, pentru a contribui și la înfrumusețarea Capitalei, după modelul altor orașe mari din Europa.

Parcul a fost proiectat după tiparul scuarurilor englezești și al parcurilor franțuzești, în special Parcul Monceau din Paris. Deși intențiile de înfrumusețare a orașului erau unele nobile, locuitorii Capitalei au înțeles repede că acest loc este un cartier al bogaților, unul exclusivist.

În 2003 au avut loc lucrări de reamenajare şi înfrumuseţare a Parcului Ioanid. Aleile pietonale au fost refăcute, lacul artificial existent a fost reabilitat, în timp ce fântâna arteziană a fost iluminată. Tot atunci, parcul a primit și denumirea marelui artist Ion Voicu. Și asta pentru că, în acel an se împlineau 80 de ani de la nașterea maestrului, iar parcul se afla chiar în apropierea casei în care artistul a locuit, creat și murit. De asemenea, în zona de acces în parc dinspre Intrarea Ioanid a fost amplasat un bust al violonistului Ion Voicu, o lucrare realizată de sculptorul Ion Irimescu.

Un element important al acestui parc, este, fără doar și poate, foișorul. Acesta este situat pe o parte a lacului și pare foarte impunător datorită înălțimii sale. Din acest punct turiștii pot vedea întreg parcul, cu aleile sale. Lacul dispune și de o cascadă, de stânci și un pod de lemn. Pe timpul verii, lacul este populat de rațe.

Circulația se face prin alei șerpuite, care, odată urmate, dau impresia unui spațiu mult mai mare. Cu timpul, au fost realizate mai multe circuite, astfel că oamenii care vizitează această zonă au mai multe posibilități de a traversa parcul, fără să îl parcurgă în întregime.

Având în vedere că se află în zona centrală a Bucureștiului, parcul este foarte ușor accesibil, chiar dacă nu se află în apropierea nici măcar unei stații a mijloacelor de transport în comun. La origine, parcul era vizitat intens de locuitorii caselor din apropiere, însă cu trecerea vremii acest lucru s-a schimbat, iar aleile au devenit mult mai populate, mai ales de către cei care caută niște momente de recreere.

Cu toate acestea, mulți tranzitează zona doar pentru a ajunge mai repede în spațiile din apropiere. Unii aleg traseul ori din comoditate, ori doar din simpla plăcere de a interacționa cu parcul.

În ziua de astăzi, vilele ce înconjoară Parcul Ioanid sunt fie ambasadele unor state precum Iordania, Austria, Arabia Saudită sau Belgia, fie sunt sediile unor afaceri, însă există și câteva astfel de imobile care încă sunt locuite.