Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București este cea mai veche bibliotecă universitară din Capitală, situată în „Palatul Fundației Universitare Carol I. Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895.
În varianta din 1891, biblioteca avea formă de L şi o suprafaţă de 600 mp. Construcţia era concepută cu faţada şi intrarea spre Strada Vămii, rotonda legând această aripă principală de cea mai redusă din Strada Clemenţei, care se termina printr-un calcan spre proprietatea lui Grigore Peucescu.
Clădirea urmează liniile rafinate ale stilului Ludovic al 16 lea. Arhitectul nu a apelat la o abundenţă decorativă, suprafeţele exterioare având câteva detalii ornamentale vegetale frumos executate. Parterul prezintă bosaje ce marchează astfel funcţiunea diferită, comercială a acestuia. Magazinele erau o sursă de venituri ajutând financiar instituţia de-a lungul timpului. La etaj faţadele sunt ritmate de ferestre mari, de coloane şi pilaştrii angajaţi. Acoperişul înalt à la Mansart are lucarne elegante rotunde care corespund fiecărei travee în parte.
În 1911, sub conducerea aceluiași arhitect, edificiul este extins și este dat în folosință la 9 mai 1914. Vechiului imobil i s-a mai adăugat un etaj, construcţia iniţială devine una din aripile noii clădiri care se continuă cu un corp principal în formă de arc de cerc îndreptat înspre bd. Calea Victoriei, iar cealaltă aripă de pe strada C. A. Rosetti este simetrică cu cea din strada Dem. I. Dobrescu.
Interiorul este spectaculos. Intrarea se face printr-un vestibul decorat cu pilaştrii şi coloane din stucco-marmură în nuanţe apropiate care ritmează întreg holul principal. O scară din marmură conduce pe două laturi la primul etaj, al cărui plafon casetat este din stucc poleit. Coridorul lung şi larg al cărui paviment este din dale în mozaic alb şi negru conducea în stânga către apartamentul particular al direcţiei.
Regele Carol I obișnuia să viziteze Fundaţia Universitară, singur sau însoţit de un membru al familiei regale sau de un invitat străin. De altfel Suveranul cerea să fie pus la curent, de mai multe ori pe an, cu întrega situaţie a Fundaţiei Sale cât şi cu administrarea fondurilor.
Imobilul este afectat de bombardamentele germane din 24-26 august 1944 când depozitele de cărți aflate la etaj au fost distruse. Lucrările de reparații, cu excepția fațadei, s-au încheiat în iulie 1945.
În 1948, Fundaţia Carol I este desfiinţată ca instituţie particulară și ia fiinţă Biblioteca Centrală a Universităţii „C. I. Parhon” care devine centrul coordonator al reţelei de biblioteci de facultate a Universităţii din București. Vreme de 50 ani, Fundaţia a contribuit la formarea elitei intelectuale românești, îndeosebi printr-o activitate susţinută de acordarea de subvenţii, premii de încurajare, burse studenţilor, cercetătorilor merituoși și prin tipărirea unor lucrări valoroase, a tezelor de licenţă sau de doctorat.
În timpul Revoluției din 1989, clădirea a fost incendiată și s-a pierdut fondul bibliotecii alcătuit din cărți rare. Au fost distruse peste 500.000 de volume (dintre care 12.000 de volume de carte bibliofilă), hărți rare, aproape 3.700 de manuscrise care aparțineau unor personalități marcante ale culturii române, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, Eliade. Începând din aprilie 1990, sub egida UNESCO, a început reconstrucția și modernizarea bibliotecii. În urma apelurilor, s-au făcut donații de peste 100.000 de volume din țară și de peste 800.000 de volume din străinătate.
Exteriorul clădirii a fost restaurat, iar la 20 noiembrie 2001 s-a făcut redeschiderea oficială.
Pe locul în care astăzi este ridicat edificiul a fost amplasată casa lui Grigore Peucescu, redactor al ziarului Timpul. Aici, Mihai Eminescu a citit pentru prima oară poezia Scrisoarea a III-a. Mărturie a acestui fapt este placa comemorativă amplasată în 15 iunie 2001, pe unul din zidurile palatului de astăzi.
Pe locul în care astăzi este ridicat edificiul a fost amplasată casa lui Grigore Peucescu, redactor al ziarului Timpul. Aici, Mihai Eminescu a citit pentru prima oară poezia Scrisoarea a III-a. Mărturie a acestui fapt este placa comemorativă amplasată în 15 iunie 2001, pe unul din zidurile palatului de astăzi.
În iunie 2008, pe frontispiciul bibliotecii se revine la vechea titulatură aşa cum a fost din 1914 până în 1948: Fundaţiunea Universitară „Carol I”.
Astăzi complexul arhitectonic B.C.U. se compune din trei corpuri: Palatul Fundației cu sala de lectură, clădirea fostei Bănci Dacia – România, distrusă în incendiul din decembrie 1989 şi care astăzi are funcţie administrativă şi construcţia corpului Boema din strada C. A. Rosetti.