Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat. Mărturii din celula unui sfânt. „Când a murit a venit așa un zvon prin perete, am aflat cu mare durere”

Aproape 8.000 de oameni din toată țara, dar și din Elveția, Franța, Belgia, Italia sau Liban care au auzit sau l-au cunoscut pe Monseniorul Vladimir Ghika s-au strâns sâmbâtă cu mic cu mare în Pavilionul Central de la Romexpo. Toți au venit să vadă cum Vladimir Ghika, preotul, prințul și cerșetorul de iubire, cum era cunoscut Monseniorul, este numit Fericit.

La începerea procesiunii de beatificare, la ora 11.00, toate scaunele erau ocupate. Printre cei prezenți au fost și 30 de membri ai Familiei Ghika, veniți din toate colțurile lumii, dar și unii dintre deținuți politici care l-au întâlnit pe Monseniorul Ghika în închisorile prin care a trecut.

Mediafax Foto/AFP/Andrei Pungovschi

„Nimeni din familia noastră nu s-a gândit că va fi făcut sfânt”

În familia Ghika nu se vorbește cu tristețe despre Monseniorul Ghika, ci cu mândrie. „Pentru noi este viu, este în continuare unchiul Vlad, așa vorbim despre el”, spune belgianul Michel D’Hop, unul dintre nepoții prin alianță ai Monseniorului Ghika. Nașul său de cununie a fost chiar fratele Monseniorului Vladimir, Dimitrie Ghika.

Michel D’Hop vorbește aproape perfect românește, a învățat de la soția lui . „Dimitrie Ghika a căutat tot timpul să nu vorbească cu tristețe despre fratele lui, a încercat tot timpul să facă haz de necaz, tot timpul vorbea cu mândrie despre unchiul Vlad”, spune Michel. A venit singur la București, soția lui, Geneveve, a decedat de cancer în urmă cu doi ani și jumătate și n-a mai apucat să-și vadă visul împlinit, acela de a-l vedea pe unchiul său beatificat.

Michel D’Hop, unul dintre nepoții prin alianță ai lui Vladimir Ghika

„A fost o onoare pentru noi când am auzit că va fi beatificat. Nimeni din familia noastră nu s-a gândit că va fi făcut sfânt. Cel mai mult pentru sfințirea lui Vladimir au făcut preotul Ciobanu și Monseniorul Ioan Robu, care a trimis pe cineva la Vatican să vadă dacă nu cumva dosarul lui Vladimir Ghika n-a fost aruncat în vreun sertar”, mai spune nepotul lui Ghika.

Michel D’Hop are lacrimi în ochi când vorbește despre soția lui. A fost bolnavă de cancer la sân o lungă perioadă. „Timp de 12 ani s-a chinuit cu boala asta teribilă și sunt sigur că a ajutat-o Monseniorul Ghika să trăiască încă 12 ani, eu cred că el a ajutat-o, nimeni nu rezistă așa de mult cu o astfel de boală, un cancer foarte serios”, spune D’Hop. Soția lui, așa bolnavă cum era, a contribuit și ea la întocmirea dosarului pentru beatificare. Geneveve a venit în România de două ori pentru a vorbi cu Monseniorul Ioan Robu și cu preotul Ciobanu și pentru a le da documente și fotografii pentru dosarul de beatificare.

„Pentru noi este mai mult decât o mare sărbătoare. La noi, toată lumea vorbește despre unchiul Vlad, dar la prezent”, a completat nepotul lui Ghika.

Miryam Buhat -Ghika este una dintre nepoatele de văr a lui Vladimir Ghika, pe care nu l-a văzut niciodată, avea doi ani atunci când Monseniorul a murit. Acum a venit special de la Geneva. „Viața lui a fost așa de frumoasă, a făcut atâtea lucruri frumoase. Ne-am întristat foarte mult atunci când am auzit de moartea lui în acele condiții. Nu era normal să moară așa”, spune Miryam Buhat Ghika. Nu a venit singură, și-a adus și câțiva prieteni. Unul dintre aceștia este Gregoar Denove, descendent din familia Donici, care abia anul a trecut a auzit de Vladimir Ghika, dar de când a auzit s-a hotărât să vină la beatificare.

Chiar dacă o mare parte dintre contemporanii Monseniorului Ghika nu mai trăiesc, la beatificare au venit descendeții lor. Mulți dintre cei prezenți au venit din Franța. Marie Pardessur este fiica prietenului lui Vladimir Ghika. „L-am cunoscut pe Vladimir Ghika ca preot, când eram copil. A slujit alături de tatăl meu. Când a murit și am auzit de lucrul acesta, am simțit o mare emoție, nu ne-a venit să credem”, a spus femeia.

„Când a intrat pot să spun că a insuflat un sentiment de liniște sufletească”

Unii dintre deținuții care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika în închisoare au ținut să fie la procesiunea de beatificare, chiar dacă bătrânețea nu le dă pace. Valentin Cantor, 85 de ani, a venit în baston, fără de care nu poate merge.

„M-am simțit mobilizat pentru ziua de azi! Ceea ce pentru starea mea de sănătate și de depresie e mare lucru”, spune Valentin Cantor, care a fost închis în vara lui 1952 pentru că a distribuit manifeste anticomuniste pe când era student.

Așa a ajuns la Jilava, unde în 1953 a fost adus și Vladimir Ghika. „L-am văzut pe Monseniorul Ghika în primăvara lui 1954. Într-o zi ne-am pomenit că îl bagă cineva în cameră la noi. Așa aveau obiceiul să te mute dintr-o cameră în alta. Era aproape dezbrăcat, cu barba alba, era înainte cu ceva timp înainte să moară. Când a intrat pot să spun că a insuflat un sentiment de liniște sufletească, de încredere, deși nu știam prea bine cine este. Două persoane de la priciul de sus, locul cu rogijini unde dormeam, i-au făcut loc să doarmă acolo că era mai aer. Dânsul era foarte epuizat”, își amintește Valentin Cantor.

Valentin Cantor, fost deținut politic, care l-a întâlnit pe Vladimir Ghika

„Eu aș fi vrut să stau de vorbă cu dânsul atunci în zilele alea, dar toată lumea a sărit pe el cu tot felul de întrebări și atunci am zis ‘lasă că vorbesc eu cu el peste câteva zile’. Era o persoană aparte. Dar când colo, peste trei sau patru nopți a fost mutat iar și așa am pierdut ocazia să vorbesc cu el”, spune Valentin Cantor.

Despre Vladimir Ghika își aduce aminte că era un om foarte modest și foarte liniștit. „Din puținul de pâine pe care ni-l dădeau era gata să dea și altcuiva. Probabil că și-au dat seama că nu mai are mult să trăiască și de aceea l-au scos din camera noastră. Când a murit a venit așa un zvon prin perete, că mai comunicam prin ciocănituri, prin codul Morse, și am aflat cu mare durere că a murit”, mai spune fostul deținut.

Iliescu: „Mă identificați cu comuniștii aceia?”

La procesiunea de beatificare au venit și politicienii, dar și reprezentanții corpului diplomatic. Au fost prezenți Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ciorbea, Cristian Diaconescu, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun Bogdan Tătaru-Cazaban, Theodor Paleologu,Andrei Chiliman, Neculai Onțanu, Theodor Baconsky. Fostul președinte Ion Iliescu a stat chiar în primul rând. „Am fost invitat și am venit cu plăcere. Am citit foarte mult despre viața lui Vladimir Ghika. Dar dumneavoastră mă identificați cu comuniștii aceia? Cine a făcut Revoluția din 89? Ați uitat?”, replicat Iliescu întrebărilor dacă trecutul său în Partidul Comunist nu îi face nepotrivită prezența.

Pentru fostul președinte faptul că Vladimir Ghika a devenit Fericit este un eveniment important nu numai pentru Biserica Catolică, ci și pentru români în general. Întrebat ce a făcut pentru ca cei care l-au ucis pe Vladimir Ghika în închisoare să fie pedepsiți Ion Iliescu a răspuns: „Revoluția Română a fost o expresie profundă, politică dintre noi. Revoluția Română a dărâmat a pus capăt regimului sistemului comunist, a deschis calea spre democrație”.

Procesiunea a durat două ore, timp în care s-au rostit rugăciuni, iar Angelo Amato – trimisul Papei Francisc, a citit scrisoarea prin care Suveranul Pontif a aprobat beatificarea lui Vladimir Ghika, acordându-i titlul de „Fericit”. „Beatificarea de astăzi reprezintă un semn profetic de reconciliere și pace, ca amintire a unui timp care nu trebuie să se repete și ca angajare a unui viitor de speranță, de comuniune frățească,” a spus cardinalul Angelo Amato.

Scrisoarea de beatificare de la Vatican a fost citită și în limba română: „Împlinind rugămintea Fratelui Meu Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București precum și a multor alți frați în Episcopat și a numeroși credincioși, ascultând părerea Congregației pentru Cauzele Sfinților, noi, Autoritatea Noastră Apostolică, îngăduim ca Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot Diecezan și martir, păstor râvnic și martor stăruitor al iubirii Dumnezeiești, apărător neînfricat al credinței catolice, precum și al Comuniunii cu Biserica Romană, să fie chemat de acum înainte cu numele de Fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată, în fiecare an, în locurile și modalitățile stabilite de Dreptul Canonic, în ziua a 16-a a lunii mai, zi în care el s-a născut pentru cer. În numele tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!”.

La ceremonie a fost prezent și cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop de Paris, unde Vladimir Ghika a primit taina sfintei preoții în urmă cu aproape 90 de ani. Cei 200 de preoți au cântat imnul Fericitului Valdimir Ghika. Programul Ceremoniei a fost respectat cu strictețe, iar la 12.45 a avut loc ritualul împărtășaniei, când credincioșii prezenți care s-au spovedit și împărtățit au primit hostia.

După beatificare, Vladimir Ghika va fi ridicat la altar și poate fi venerat public de credincioșii catolici, atât romano-catolici, cât și greco-catolici. Vladimir Ghika are de acum o zi în calendarul catolic localcand va fi celebrat liturgic – 16 mai, ziua morții sale.

Sâmbătă seara Icoana Sfântului Vladimir Ghika a fost sfințită cu mir. Ulitma parte a procesiunii de beatificare va fi duminică când credincioșii pot pariticpa în fiecare biserică Romano-Catolică din București la Sfânta Liturghie de mulțumire pentru darul ridicării la altar a Fericitului Vladimir Ghika. În Catedrala Sfântul Iosif, Sfânta Liturghie de mulțumire se va celebra de la ora 10.30, cu venerarea icoanei și a moaștelor Fericitului.

Monseniorul Vladimir Ghika a devenit astfel al treilea martir catolic din România din perioada prigoanei comunist. Înaintea lui au fost beatificați Szilárd Ignác Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare și Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, și János Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava.

Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol, fiind nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței).

Își începe studiile în Franța, la Toulouse. Urmează apoi la Paris Facultatea de Științe Politice, iar în paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept.

Se întoarce în România din cauza unei anghinei pectorale, dar în 1898 merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. A vrut să se facă preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit, la rugămintea mamei sale să se dedice apostolatului ca laic, ceea ce a și făcut. Astfel a mers în toată lumea pentru a răspândi credința, de la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney până la Buenos Aires.

În 1939 se întoarce în România, unde hotărăște să rămână pentru a-i ajuta pe polonezii evrei care erau prigoniți de naziști. A ales să rămână în România și după instalarea comunismului și a ajutat credincioșii și preoții romano-catolici și greco-catolici prigoniți de comuniști. Monseniorul Ghika avea aproape 79 de ani atunci când a fost arestat de comuniști, la 18 noiembrie 1952, pentru că a susținut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România. Un an mai târziu a fost condamnat.

Vladimir Ghika a murit în închisoarea comunistă de la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani, nerenunțând nicio clipă la credința lui în Hristos, în ciuda bătăilor crunte și a terorii la care a fost suspus în perioada 1952-1954 de către comuniști.

Ultima poză a lui Vladimir Ghika înainte de a fi arestat