Viața lui Hosni Mubarak, lider absolut al Egiptului timp de 30 de ani. În pofida creșterii economice, jumătate dintre egipteni trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi

Fostul președinte egiptean Hosni Mubarak, condamnat sâmbătă la închisoare pe viață, a fost înlăturat de la putere în februarie 2011, în urma a 18 zile de proteste fără precedent, după ce a guvernat Egiptul singur timp de trei decenii, transmite AFP.

Mubarak, în vârstă de 84 de ani, a fost condamnat sâmbătă la închisoare pe viață, pentru uciderea a aproape 850 de manifestanți în timpul revoltei care a dus la înlăturarea sa de la putere în 2011.

Mubarak, care purta ochelari fumurii și era întins pe o targă din cauza stării sale de sănătate, așa cum a stat pe tot parcursul procesului, a rămas impasibil de-a lungul ședinței.

Primul dintre liderii înlăturați de la putere de „primăvara arabă” care a compărut personal în fața judecătorilor, Hosni Mubarak era judecat de la 3 august 2011. Acuzarea ceruse pedeapsa cu moartea împotriva sa, iar el a pledat nevinovat.

Acest bărbat care a condus țara în mod autoritar părea să se agațe de putere, în pofida unei mișcări populare fără precedent, lansate pentru a denunța tarele regimului său: șomajul, sărăcia, corupția, libertățile încălcate, violențele comise de poliție.

Anunțul său făcut la 1 februarie 2011, că nu va candida pentru un nou mandat la alegerile prezidențiale din septembrie, nu i-a calmat pe criticii săi, ei solicitând plecarea sa imediată.

Pe parcursul perioadei în care s-a aflat la putere, multiplelor apeluri – inclusiv din partea Statelor Unite – în favoarea unei deschideri a sistemului politic, el le-a opus cu regularitate spectrul unei destabilizări catastrofale a acestei țări cu populația cea mai mare din lumea arabă (peste 80 de milioane de locuitori).

Mubarak, un bărbat fără prea mare carismă, l-a succedat în 1981 pe președintele Anwar al-Sadat, asasinat de islamiști, la doi ani după ce a fost primul lider arab care a semnat pacea cu Israelul.

Persoană pragmatică și efectuând frecvent turnee pe teritoriul țării sale, Mubarak, unul dintre liderii cei mai longevivi din lumea arabă, a menținut Egiptul în tabăra proamericană și a păstrat acordurile de pace cu Israelul.

Fost comandant al Forțelor aeriene, el a reușit să mențină până la 25 ianuarie 2011 stabilitatea Egiptului – și a propriului său regim -, bazându-se pe un redutabil aparat de forțe de poliție, acuzat că își impune controlul asupra vieții politice și asupra unui sistem politic dominat de un partid devotat.

El s-a arătat de asemenea a fi un adversar hotărât al islamismului radical de tipul al-Qaida. Dar el nu a reușit să limiteze creșterea în importanță a unui islam tradiționalist, inspirat de mișcarea Frații Musulmani.

Având o conformație solidă, cu părul des în pofida vârstei și cu privirea deseori ascunsă în spatele unor ochelari de soare, Mubarak a devenit în cursul anilor o figură familiară a reuniunilor internaționale, impunând Egiptul ca un pilon moderat în lumea arabă.

Născut la 4 mai 1928 într-o familie din mica burghezie rurală a Deltei Nilului, Mohammed Hosni Mubarak a devenit comandant al Forțelor Aeriene, apoi vicepreședinte în aprilie 1975.

În cursul lungii sale cariere, el a scăpat din cel puțin șase tentative de atentat și nu a ridicat starea de urgență instaurată la preluarea puterii.

Creșterea puterii fiului său mai mic, Gamal, apropiat de mediul de afaceri, a alimentat suspiciunile privind o transmitere „ereditară” a puterii, la alegerile prezidențiale care ar fi trebuit să se desfășoare în septembrie 2011, provocând protestele opoziției.

În pofida liberalismului economic care a permis în ultimii ani o creștere economică și emergența unor „campioni” egipteni în domeniul telecomunicațiilor sau construcțiilor, aproximativ 40 la sută dintre egipteni trăiesc în continuare cu mai puțin de doi dolari pe zi, potrivit statisticilor internaționale, în condițiile în care țara este vizată de cazuri de corupție.

Mubarak, operat la vezica biliară și la duoden în 2010, are un alt fiu, Alaa, din căsătoria sa cu Suzanne Thabet, care ar fi avut o influență mare pe lângă soțul său.