Cât pierd companiile de pe urma fiecărui angajat fumător. Cum încearcă șefii să „contabilizeze” pauzele de țigară

Pauza de țigară din timpul programului de lucru este o activitate care poate diminua productivitatea angajaților și, în cazuri extreme, îi poate face pe să devină contraproductivi. Cu toate acestea, interzicerea sau limitarea ei prin intermediul unor hotărâri venite din partea conducerii companiilor pot să creeze frustrare și nemulțumire în rândul salariaților, spun specialiștii în domeniul resurselor umane.

Câți bani pierde anual o companie din cauza fiecărui fumător

Principalele argumente pe care le dau fumătorii pentru a-și justifica pauzele de țigară din timpul programului sunt acelea că, prin această activitate, își reîncarcă bateriil și au, pe deasupra, timp să evalueze sarcinile de lucru pe care le-au îndeplinit pe parcursul unei zi și pe cele care trebuie să le îndeplinească ulterior.

Pentru angajații fumători, pauzele de țigară reprezintă și o șansă de a socializa cu ceilalți colegi de la locul de muncă, susțin specialiștii în resurse umane.

În medie, fumătorii își alocă trei pauze de țigară pe zi, fiecare de aproximativ 10 minute, deci pierd în fiecare zi o jumătate de oră din timpul de lucru cu această activitate, potrivit reprezentanților Manpower România. „În decursul unei luni se strâng minimum 10 ore, iar într-un an nu mai puțin de 120 de ore, adică echivalentul a 15 zile lucrătoare”, a declarat pentru gândul George Păunescu, team leader al Manpower România, firmă specializată în domeniul resurselor umane.

„Raportând aceste date la salariul mediu net lunar, de 1.550 de lei, rezultă că o organizație poate pierde circa 863 de lei pe an cu fiecare angajat fumător”, ne-a mai explicat Păunescu, adăugând că și numărul zilelor de concediu medical solicitate de fumători este considerabil mai mare decât numărul zilelor de concediu medical pe care le cer nefumătorii.

Efectele interzicerii fumatului în rândul angajaților

În cazul în care șefii companiilor ar lua decizia de a interzice pauzele de țigară în rândul angajaților lor, aceștia din urmă ar putea deveni frustrați și ar putea să nu se mai simtă motivați. De asemenea, efortul pe care ei l-ar depune în timpul programului de lucru ar putea să scadă.

„Important este să analizăm cu mare atenție situația existentă și să adoptăm decizii justificate de nevoia de business și mai ales de realitate”, a declarat pentru gândul Oana Datki, country manager al Consulteam România.

„Dacă ne gândim la modul absolut, o pauză de țigară durează minimum cinci minute, iar dacă trebuie să ieșim din clădire sau să coborâm la un alt etaj, durata se mărește considerabil. Într-adevăr, 5-10 pauze de țigară pot să însemne mai mult de o oră din programul de lucru”, ne-a mai explicat ea.

Datki a ținut să sublinieze faptul că totul depinde de tipul de activitate al unei companii, de dimensiunea ei și de durata reală a programului de lucru al angajaților. Astfel, potrivit country manager-ului Consulteam, în cazul unei firme de servicii unde salariații stau, în mod frecvent, peste programul de lucru, interzicerea fumatului nu ar aduce niciun beneficiu.

FOTO: Publimedia/Shutterstock

„Interzicerea pauzelor de țigară ar putea să fie un factor puternic demotivant și frustrant, iar > aparent în productivitate să fie de fapt fals, angajații fiind frustrați de mediul de lucru și depunând un efort mult scăzut”, ne-a mai explicat Datki.

Situația este cu totul alta în momentul în care angajații unui companii lucrează după un program fix, în acest caz fiind recomandat ca șefii să intervină. „Cel mai indicat este ca managerul să verifice cât se alocă pauzelor de țigară și ce se întâmplă în aceste pauze, iar în funcție de aceste aspecte să decidă cât să cenzureze timpul. Se pot găsi soluții extrem de corecte care să nici nu fie discriminatoare sau frustrante, dar nici să afecteze productivitatea”, a mai explicat specialista în domeniul resurselor umane.

Ea precizat că, în cazul în care managerii unor companii se hotărăsc să verifice modul în care este alocat timpul folosit pentru pauzele de țigară, aceștia nu trebuie neapărat să facă acest lucru în mod formal.

„Marja de toleranță” versus „contabilizarea” pauzelor

Șefii de companii au început recent să se preocupe din ce în ce mai mult de impactul pe care pauzele de țigară luate de angajați îl au asupra productivității lor și unii dintre ei au început deja să ia măsuri în acest sens.

„Pauza de țigară a devenit un subiect constant, de vreme ce tendința clară este de a interzice fumatul în birouri. A devenit o realitate în multe companii, fără a avea însă impact asupra diminuării numărului de fumători, cel puțin pe termen scurt”, a declarat pentru gândul Viorel Ghete, managing partner al BPI Group, o altă firmă specializată pe resurse umane.

El ne-a mai explicat, de asemenea, că în momentul de față există companii care au decis „o marjă de toleranță” în acest sens și care nu le scad angajaților timpul petrecut la țigară din timpul efectiv de lucru. Pe de altă parte, există și companii care au decis să „contabilizeze” pauzele angajaților, „fie prin intermediul badge-ului, fie chiar și prin de-logarea de la sistemul informatic”.

„Tabăra toleranților susține că aceste pauze cresc gradul de socializare din companie, măresc convivialitatea, sparg gheața și că, din această perspectivă, nu sunt de condamnat. Ar reprezenta deci un moment de libertate, inclusiv în modul de comunicare dintre colegi”, a concluzionat Ghete.