O româncă din Israel, despre cele 45 de secunde dintre viață și moarte: „Nu mi-am imaginat când am venit aici că vom ajunge să trăim într-un război continuu”

O clujeancă stabilită în Israel povestește teroarea prin care trece cu familia de când au început bombardamentele dintre Hamas și forțele israeliene. Alarmele antiaeriene sună zi și noapte, iar oamenii au 45 de secunde pentru a se adăposti. Fiica ei este bolnavă, dar îi e frică să iasă din casă pentru a o duce la medic.

Femeia, care locuiește în Ashdod, localitate aflată la mai puțin de 40 de kilometri de Fâșia Gaza, povestește cum viața liniștită a orașului a fost dată peste cap de tirurile de rachete. Oamenii sunt speriați, iar traiul lor este marcat de sunetul alarmelor antiaeriene, semnalul că au mai puțin de un minut pentru a fugi către un loc sigur, care să îi păzească pe ei și pe familiile lor.

Ramona a emigrat în Israel în anul 1999, prin căsătorie, stabilindu-se împreună cu soțul ei, Tibi, de asemenea clujean, dar care era plecat din țară de mai mulți ani, în orașul Ashdod.

El lucrează la Tel Aviv, ea a lucrat ca profesoară de engleză la un liceu din Ashdod, dar acum este casnică, iar amândoi își cresc fetița care este la școală în clasa întâi.

„Scriu cu greu, îmi tremură mâinile”

Ramona nu și-a imaginat niciodată că va ajunge să trăiască într-un război continuu și că va trebui să își crească fata printre explozii și alarme.

„Scriu cu greu, îmi tremură mâinile, tocmai ne-am întors în apartament după o nouă alarmă antiaeriană, nici nu mai știu a câta din ziua de azi…Am hotărât să vin în România cu fiica noastră, Maya, pentru siguranța noastră și pentru sănătatea noastră mintală”, a povestit Ramona pentru MEDIAFAX.

Familia Ramonei locuiește la etajul al șaselea al unui bloc cu șapte etaje, iar în caz de alarmă antiaeriană are la dispoziție 45 de secunde să se adăpostească.

„Noi locuim la etajul al șaselea într-un bloc de șapte etaje și nu avem o cameră securizată în apartament, așa cum au blocurile mai noi, așa că noi trebuie să ieșim în casa scărilor și este recomandat să mai coborâm un etaj. Cu cât te afli mai spre mijlocul unei clădiri, cu atât ești mai sigur. Avem 45 de secunde din momentul în care sună alarma să ne adăpostim, așa că avem papucii de casă lângă ușă și când auzim alarma, fugim, ne încălțăm și coborâm la etajul al cincilea. Nu avem voie să folosim liftul în timpul alarmei. Bineînțeles că alarma sună ziua și noaptea, iar noaptea, soțul meu fuge și o ia în brațe pe Maya, care doarme, și fuge cu ea pe hol, în pijamale. Nu mi-am imaginat când am venit în Israel că vom ajunge să trăim într-un război continuu”, spune clujeanca.

„Am hotărât să vin în România cu fiica noastră”

De câteva zile, de când au început bombardamentele, iar armata israeliană a lansat operațiunea de ripostă asupra Fâșiei Gaza și a liderilor Hamas, în Ashdod au fost suspendate cursurile școlare, iar copiii stau în casă și învață lecțiile cu ajutorul calculatorului, pe site-ul școlii, unde pot ține legătura cu învățătoarea.

„Bineînțeles că sunt afectați copiii. În primul rând sunt «educați» de mici cum să acționeze în situații de alarmă aeriană, la școală, și acasă, și pe stradă. În casă și apartamente există camere sigure, în blocurile unde nu sunt există un adăpost la parter, dar e greu de ajuns la el când auzi alarma și stai la etajul șase. Astea se folosesc de obicei în situații grave. Ești instruit ce să faci în situații de alarmă, multe locuri publice în zona de sud au încăperi sigure. La supermarket-ul unde noi ne facem de obicei cumpărăturile există astfel de camere unde am stat și noi când ne-a prins alarma. Sunt adăposturi mari în mall-uri, dar și acestea sunt pentru situații de război. Nu este ușor să trăiești sub rachete, însă cel mai greu este să trăiești în teroare”, a precizat Ramona.

Chemarea la pace a unui copil

Ei a povestit că fetița ei a și desenat pe o foaie cum vede ea situația prin ochi de copil și a scris în ebraică mesajul: „Vă rog opriți rachetele”.

Situația este una dramatică, mai ales în condițiile în care nu știi cum să reacționezi în cazul în care ți se îmbolnăvește copilul, explică românca..

„Azi trebuie să merg cu Maya la doctor, e puțin bolnavă și efectiv mi-e frică să ies din casă cu ea, mai ales că și ieri și azi au căzut rachete și au căzut pe clădiri”, a spus Ramona.

Ceea ce i se pare fantastic în această perioadă, în Israel, este suportul populației pentru operațiunea de ripostă, pentru Armată, „solidaritatea dintre oameni, felul în care acționează autoritățile locale”.

Viața liniștită a Ramonei pe care a dus-o după ce a ajuns în Israel a fost tulburată și în 2008, când a început a doua Intifadă arabă.

„În 2008 au început coșmarurile pentru noi, cei din Ashdod. Până atunci Hamas nu a avut rachete suficient de «modernizate» ca să ajungă cu ele până în Ashdod, dar aveau grijă să le lanseze spre localitățile mai apropiate de Gaza. În 2008 ne-au ținut trei săptămâni în casă, atunci a căzut o rachetă într-un bloc chiar lângă noi și am avut coșmaruri luni de zile din cauza asta. Mulți dintre vecinii noștri au plecat atunci spre centrul Israelului, eram aproape singuri în tot blocul. Au urmat câțiva ani de «liniște» relativă, din când în când ne mai trimitea Hamasul câte o rachetă, apoi în primăvara acestui an iar am avut câteva zile de rachete, atunci a căzut una în stradă, lângă blocul nostru”, a povestit Ramona.

Ea a adăugat că autoritățile locale au încercat și încearcă să ofere sprijin și asistență oamenilor de fiecare dată când o rachetă explodează în apropiere.

Ramona mai are un băiat, Darie, de 26 de ani, care este căsătorit și locuiește în orașul Ramat Gan. Acesta și-a făcut serviciul militar de trei ani în Israel, iar acum așteaptă ca el să o anunțe că a fost mobilizat.

„Deocamdată sunt mobilizați cei de la infanterie și tancuri, în ideea că se așteaptă intrarea în Fâșia Gaza cu forțe terestre”, a mai spus clujeanca.