De ce nu se susține explicația lui Voiculescu privind „renunțarea la imunitate”. CELE CINCI CONSECINȚE ale mutării dosarului său de la Curtea Supremă la Tribunal

Dan Voiculescu și-a dat din nou demisia din Senat sub pretexul renunțării la imunitate, însă argumentul său nu este valid juridic deoarece imunitatea parlamentară nu mai are efect pe dosarul său de corupție. Prin demisie, fondatorul PC a reușit să scape de completul Curții Supreme care l-a condamnat pe Adrian Năstase. Un alt efect al demisiei este că dosarul său de corupție este din nou transferat la Tribunalul București, unde timp de șase luni a stagnat. Voiculescu câștigă prin demisie și o cale procesuală în plus care îi poate permite să împingă procesul până în 2018 când dosarul ar urma să se prescrie. Vezi mai jos cele cinci consecințe ale demisiei lui Voiculescu din Senat.

Cu trei zile înainte de termenul de la Curtea Supremă (31 ianuarie 2013 n.red.) fondatorul PC și-a dat demisia din Parlament. Dan Voiculescu și-a motivat decizia de a demisiona din Senat prin faptul că renunță la imunitate pentru a se pune la dispoziția Justiției. „Am luat decizia ca începând de astăzi, 28 ianuarie 2013, să renunț la imunitatea parlamentară, astfel încât justiția să poată să-și facă datoria, ca atare demisionez din Senat”, a declarat Voiculescu.

â–º Argumentul lui Voiculescu nu se susține juridic deoarece el nu mai trebuie să se pună la dispoziția Justiției, pentru că dosarul său este deja trimis în judecată. În contextul dosarului său de corupție, imunitatea parlamentară nu este luată în calcul. Imunitatea parlamentară se aplică în procedurile de până la trimiterea în judecată pentru arestare, percheziție, reținere.

Argumentul său este în directă opoziție cu art. 72 din Constituția României care, la aliniatul 2, prevede: „Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.”

Acest articol arată în mod clar că imunitatea acoperă procedurile de percheziție, reținere sau arestare iar calitatea de senator atrage competența de judecare a Curții Supreme. În cazul nostru Voiculescu a fost deja urmărit penal și trimis în judecată în 2008 fără a fi nevoie de o cerere de ridicare a imunității, pentru că legea spune că nu este nevoie de o asemenea procedură.

Același articol din Constituție explică și faptul că un senator este judecat de către Curtea Supremă. Astfel că practic astăzi Dan Voiculescu nu a renunțat la imunitatea parlamentară, ci a renunțat la calitatea de senator care a atras competența de judecare a Curții Supreme și a temutului complet 4.

Procurorii nu au solicitat ridicarea imunității lui Voiculescu, de altfel nici nu aveau de ce, pentru că dosarul este în curs de judecare. Astfel că singurul motiv pentru demisia din Senat este acela ca dosarul său să nu fie judecat de Curtea Supremă, ci de Tribunalul București. Calitatea de parlamentar sau neparlamentar determină cine judecă, adică în cazul unui senator el este judecat de Curtea Supremă după pierderea acestei calități el este judecat de o instanță normală.

Motivul nr. 1: La tribunal dosarul a stat pe loc

Una dintre principalele consecințe ale mutării dosarului de corupție ICA de la Curtea Supremă la Tribunalul București este acela că Dan Voiculescu mai câștigă timp. După ce și-a dat demisia din Senat în iunie 2012, dosarul său a stagnat pe rolul Tribunalului București timp de șase luni, fiind judecat de judecătorul Constantin Marino. Judecătorul Constantin Marino a decis achitarea lui Dinu Patriciu, a dispus eliberarea lui Gigi Becali în dosarul privind sechestrarea celor care i-au furat mașina și a dispus eliberarea unora dintre acuzații pentru furtul armelor de la Ciorogârla.

După noua demisie, dosarul va fi trimis la Tribunalul București, unde ar putea sa primească un termen peste câteva luni. Astfel Voiculescu poate câștiga un an de zile. În acest dosar, Curtea Supremă a calculat în 2011 că are termen de prescriere pentru anul 2018.

Motivul nr. 2: A scăpat de completul lui Năstase

Dacă ar fi rămas la Curtea Supremă, dosarul urma să fie judecat de completul numărul 4, adică același complet care l-a condamnat pe fond pe Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calității. Având în vedere că în cauză nu mai erau de audiat martori sau de administrat probe, o decizie pe fond era iminentă. În recurs, dosarul putea sa ajungă la completul de 5 judecători condus de Livia Stanciu care a dispus condamnarea definitivă a lui Năstase.

Mandatul Liviei Stanciu la Curtea Supremă expiră în toamna acestui an, iar dosarul lui Voiculescu nu va ajunge la această instanță în acest an. Astfel că Voiculescu poate spera ca Livia Stanciu nu va mai fi aleasă de CSM pentru a conduce Curtea Supremă care sub mandatul ei a finalizat o parte din marile dosare de corupție care s-au soldat și cu condamnări la închisoare.

Motivul nr. 3: Mai multe căi de atac, mai mult șanse de tergiversare a sentinței finale

Având în vedere că dosarul se va judeca pe fond la Tribunalul București, potrivit legislației, Voiculescu are o cale de atac în plus, ceea ce se traduce din nou în timp. Mai exact, dacă dosarul era judecat la Curtea Supremă, Voiculescu se putea aștepta la o sentință definitivă până în vară sau în toamna acestui an pentru că dosarul său ar fi fost judecat în recurs de aceeași instanță. Acum Voiculescu are posibilitatea ca după ce Tribunalul București emite o sentință să conteste decizia la Curtea de Apel București și mai apoi la Curtea Supremă.

Motivul nr. 4: Un pas în plus până la prescripție

Încă din iunie 2012 dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare a fost finalizat de completul de trei magistrați ai Curții Supreme. Înainte ca judecătorii să pronunțe o sentință, Dan Voiculescu și-a dat demisia din Senat și a câștigat șase luni în care dosarul său practic nu a fost judecat de Tribunalul București. Dosarul de corupție al lui Voiculescu are termen de prescripție în 2018. Astfel spus, Voiculescu trebuie să evite o sentință în acest dosar până în 2018. Dacă până la acest termen nu se pronunță o sentință, atunci Voiculescu scapă de o posibilă pedeapsă.

Motivul nr. 5: Parlamentul poate schimba legea in folosul lui Voiculescu

Cu majoritatea solidă, USL poate modifica ușor legislația, în așa fel încât dosarul lui Voiculescu să atingă prescripția în anul 2018. Una dintre aceste modificări ar fi aceea privind excepțiile de neconstituționalitate. În 2010 legislația a fost modificată astfel încât atunci când o parte ridică o astfel de excepție procesul nu mai este suspendat de la judecare. Legea ar putea fi modificată astfel încât să se revină la suspendarea proceselor până la soluționare excepției. În 2011 Curtea Supremă a eliminat din calculul prescripției perioada în care dosarele au stat la Curtea Constituțională. O nouă conducere a Curții Supreme ar putea elimina această regulă. De asemenea Parlamentul ar putea dezincrimina cu totul infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată Voiculescu: „Art. 13 legea 78/2000: Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”.

Istoricul dosarului

4 decembrie 2008. Dosarul ICA, referitor la privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare, a fost trimis în judecată la Tribunalul București, deoarece, la acea dată, Voiculescu nu avea calitatea de senator.

15 decembrie 2008. Voiculescu este învestit în funcția de senator.

28 octombrie 2009. Dosarul ajunge la Curtea Supremă și începe judecarea pe fond.

25 iunie 2012. Voiculescu iși dă demisia din Senat și dosarul este trimis la Tribunalul București.

20 decembrie 2012. Tribunalul București a judecat șase termene în care nu a soluționat dosarul și decide să trimită dosarul la Curtea Supremă.

11 ianuarie 2013. Dosarul ajunge la Curtea Supremă care dă termen pe 25 aprilie, iar apoi pe 31 ianuarie.

28 ianuarie. Cu trei zile înainte de primul termen, Voiculescu își dă din nou demisia, iar dosarul va fi trimis la Tribunalul București.

Ce conține dosarul de corupție

Dosarul ICA, referitor la privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare, a fost trimis în judecată în 4 decembrie 2008, la Tribunalul București, deoarece, la acea dată, Voiculescu nu avea calitatea de senator, el fiind învestit pe 15 decembrie 2008. Procurorii susțin că Dan Voiculescu a cumpărat 3,6 hectare de teren și un hectar de construcții in Băneasa, la un preț de 75 de ori mai mic decât cel real.

Dan Voiculescu a fost acuzat de infracțiunile de folosire de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid a influenței și autorității date de această calitate, în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, precum și de spălare de bani. Celelalte persoane trimise în judecată sunt: Corneliu Popa, Sandu Jean-Cătălin, Mencinicopschi Gheorghe, Sorin Pantiș, Săvulescu Vlad-Nicolae, Domnișoru Gheorghe Marian, Sin Gheorghe, Baciu Constantin, Petre Alexandru, Marinescu Grigore, Ene Vica, Pop Flavius Adrian.