Un oraș întreg privește cu îngrijorare cum Dan Diaconescu joacă POKER cu statul român: ce cărți are în realitate investitorul strategic DD
Luni dimineață, la ora 10, Dan Diaconescu este așteptat la Ministerul Economiei pentru a semna contractul e vânzare-cumpărare a acțiunilor deținute de stat la Oltchim. „La ora stabilită, îl așteptăm la noi pe dl. Dan Diaconescu să semneze, așa cum ne-am înțeles. Am contractul pregătit pentru a fi semnat. În urma semnării sau odată cu el, poate semna și ordinul de plată pentru cele 45 de milioane de euro care se vor duce la Ministerul Economiei”, a anunțat Remus Vulpescu, șeful Oficiului pentru Privatizare, într-un interviu pentru gândul. Tot luni, Dan Diaconescu mai are un eveniment în agendă: Judecătoria sectorului 1 reia procesul în care DD este inculpat într-un celebru deja dosar de șantaj.
După cum el însuși a anunțat, Dan Diaconescu de abia așteaptă să „taie” cecul pentru cele 45 de milioane de euro – prețul câștigător al licitației de vineri -, întrucât „muncitorii așteaptă să-și ia salariile și să înceapă lucrul cât mai repede”. Doar că Dan Diaconescu începuse să bată de vineri în retragere, anunțând, imediat după câștigarea licitației, că nu știe dacă va plăti, chiar luni, că nu depinde de el, și că, mai întâi, va pleca la drum, la Vâlcea, ca să facă un audit la combinat.
Între timp, lumea caută răspuns la câteva întrebări esențiale. gândul vă prezintă, în continuare, câteva posibile răspunsuri:
1. Cine se află în spatele lui Dan Diaconescu?
Este clar că un om dator la stat, cu OTV-ul în insolvență și cercetat pentru spălare de bani și evaziune și inculpat într-un dosar de șantaj nu are credibilitatea necesară unui investitor strategic. Singurul care pare să creadă în bunele intenții ale lui DD pare să fie însuși Remus Vulpescu, șeful Privatizării, care vineri dădea o declarație năucitoare pentru gândul. La rândul lui, în cel mai pur stil otevist, Diaconescu a băgat în ceață presa și mediul de afaceri, vorbindu-le, fără a nominaliza, despre un misterios mega-investitor aflat în spatele său. Rând pe rând au intrat în discuție gigantul rus Gazprom, TISE – o altă companie rusească -, omul de afaceri român Adrian Porumboiu, americanul Victor Adam, președintele TransGas Develpment Systems și, ultimul pe listă, poporul român. AFLĂ MAI MULT: Ce spun Adrian Porumboiu și Victor Adam despre implicarea lor în această privatizare cu cântec.
2. Plătește sau merge la cacealma? Ce riscă DD dacă nu va plăti cele 45 de milioane de euro ofertate?
Deși premierul îl amenință pe Diaconescu cu pușcăria, în caz că nu-și va achita obligațiile în termen de 10 zile, avocații spun că sancțiunile nu sunt drastice. „Diaconescu pierde garanția de 130.000 de euro, dacă a plătit-o, și cam atât. O plângere penală împotriva sa este inutilă, nu are temei legal, acest lucru doar l-ar transforma în erou și el abia așteaptă. Sancțiunile de care vorbeau domnul Ponta și domnul Vulpescu nu există în aceste cazuri”, a declarat, pentru gândul, avocatul Gheorghe Piperea. AFLĂ MAI MULT: Ce au declarat, pentru gândul, surse din Parchet despre această privatizare ciudată.
3. Câți bani ar trebui să aibă investitorul pentru a repune combinatul pe roate?
Cele 45 de milioane de euro pe care Dan Diaconescu a promis că le va plăti pentru pachetul majoritar de acțiuni la Oltchim sunt o mică parte din suma-mamut pe care orice posibil investitor trebuie s-o investească lunar în combinat. Vorbim de costuri nenumărate, de la materie primă, gaze, utilități și până la salarii. Doar pentru a ține instalațiile în funcțiune, Diaconescu ar trebui să scoată dintr-un foc 40 de milioane de euro. Doar pentru Oltchim, capitalul de lucru lunar este de 75 de milioane de euro, dar toată această investiție ar fi inutilă dacă combinatul nu intră într-un sistem combinat cu Arpechimul. Aceasta implică, firește, un capital de lucru mult mai mare. AFLĂ MAI MULT: Cât ar trebui să plătească Diaconescu doar pentru salarii.
4. Cine este TISE, compania rusă despre care vorbește ministrul Economiei?
Ministrul Economiei, Daniel Chițoiu, a declarat că, în cazul în care nu se finalizează tranzacția cu Dan Diaconescu, există o companie rusească interesată de preluarea combinatului de la Oltchim. Este vorba despre firma rusească TISE. AFLĂ MAI MULT: Cât de serioasă este oferta TISE și ce legătură are cu gigantul GAZPROM.
5. Cine s-ar bucura dacă Oltchimul s-ar închide și care ar fi consecințele închiderii Oltchim, în piața internațională?
Opinia experților este că, în cazul în care Oltchim și-ar închide, definitiv, porțile, ar apărea dezechilibre serioase atât pe piața internă a produselor petrochimice cât și pe cea externă, generând scumpiri cu 10% a produselor de gen, în România. „Închiderea combinatului Oltchim ar avea consecințe dezastruoase mai ales în plan intern”, a declarat, pentru gândul, Mihai Ionescu, președintele Asociației Naționale a Exportarilor din România. AFLĂ MAI MULT: Cine câștigă dacă Oltchim s-ar închide și de ce insolvența ar ajuta „dezrobirea” companiei de firmele căpușă.
Comedia privatizării Oltchim a fost analizată pe larg de comentatorii gândul:
Citește și Mesia cu Rolls-Royce
REPORTAJ GÂNDUL. Comedie sau tragedie? Viața a 3500 de oameni și a familiilor lor depinde de sceneta privatizării Oltchim
Fapt e că, dincolo de situația incertă, de întrebări și neliniști, de circul mediatic și de valul ironiilor care s-a abătut peste victoria „răsunătoare” a lui DD, la Râmnicu Vâlcea, oamenii pendulează între speranță și dezamăgire. Într-o măsură extrem de importantă, viața a 3500 de oameni și a familiilor lor, traiul de zi cu zi, siguranța socială depind de activitatea Oltchim. Aproape 10 la sută din populația orașului, depinde, într-un fel sau altul de existența unui combinat cu viitor incert. gândul a vorbit cu unii dintre ei.
Show cu olteni
Cum au primit orașul și combinatul vestea că traiul oamenilor va depinde, de acum încolo, de talentul de manager și de banul lui Dan Diaconescu?! „Păi, acu gata, am intrat în joc! O să ne vedeți noapte de noapte la OTV, ca pe Tolea și ca pe Magda Ciumac. Vorba lu ăla bătrân de la PRM: io cred că-nchide combinatu ca să nu mai facem PVC, ca să nu se mai facă tomberoane, ca să nu-l mai arunce Tolea la gunoi pe dom’ patron” își dau unii, mucaliți, cu părerea, pe străzile Stolniceniului și Râureniului, localități pe raza cărora se află combinatul, amplasat la 9 km de oraș, pe drumul către Drăgășani.
Vigilenți, paznicii apără o gaură de miliarde
La Oltchim nu poți ajunge cu una-cu două. Mașinile câtorva firme de securitate pendulează peste podul care face legătura între șosea și curtea „obiectivului”. Te scanează, însoțindu-te într-a-ntâia metri buni, te filează pe alei. La vedere, în zonele cele mai expuse, se află atenționarea: „Proprietate privată”. Vigilenți, „securiștii” îți cer acte la vedere „agățate le guler”. „Așa ca mine”, îmi spune unul, imperativ, care poartă o carte de vizită, ilizibilă, prinsă în piept. „Cine v-a dat voie să filmați?!”, se interesează omul, ostil. „Nu vedeți că este o zonă privată?!” spune din nou, deși discuția se poartă în parcarea din fața intrării în Combinat, inexpugnabilă, păzită de câteva rânduri de bariere. „N-aveți voie, strigă, la unison, femeia de serviciu, o doamnă cu cravată și doi angajați ai firmelor de pază. Toată lumea apără reduta până la ultima suflare, în afara unui dulău care doarme dus în poarta Combinatului.
Cooperantă se dovedește doar doamna de la recepție, care îmi spune, după o căutare pe PC și două telefoane scurte, că domnii din conducere au ieșit, că domnul Diaconescu și comp n-au intrat – deși promiseseră că vin la audit -, că poate să vină luni, că ei speră să fie bine, că toată lumea speră. Și ca o dovadă că se poate, doamna îmi arată din ochi vitrina generoasă cu trofee, fixată pe peretele „Clubului sportiv” – „Oltchim Râmnicu Vâlcea, vicecampioană a Europei la handbal feminin”. Un tezaur trist în liniștea momentului.
Politica la o bere
La doi pași de „zona interzisă”, lângă „podul privat”, oamenii satului se răcoresc la o bere trecută. Par în temă și cu viața combinatului și cu „actul privatizării”. „Manevre. Manevre politice”, spune un localnic năbădăios, care nu vrea să se lase filmat. „Aranjamente cu Băsescu. Păi, degeaba crezi că l-a băgat la…” zice și face un semn cu mânile încrucișate, dând din cap cu aerul că „pe el nu-l duci, e trecut prin multe”. „Ete na!” îl contrazice proprietarul celeilalte beri. „Manevra e cu Porumboiu, ascultă-mă pe mine. Dacă nu-l vezi pe moldovean, poimâine p-aci să mă-njuri, na!” zice, și gâgâie satisfăcut din bere. Pe stradă, lumea pare indiferentă și fără chef de vorbă. „Ne-am luat gândul, gata. Acuma agricultura ce ne-a mai rămas, încolo…” îmi spune o femeie oprită în intersecție și-mi arată cu degetul o căruță plină cu știuleți, trasă de un tractor condus de o bunică în puterea cuvântului.
Orașul moare odată cu Oltchim
În oraș, în Râmnicu Vâlcea, părerile sunt împărțite. „E cea mai proastă afacere. Ce să caute Diaconescu să cumpere Oltchim? Păi, este el în stare să investească?!” spun unii. „Bine că a luat el. E român, are inimă. Mai lasă-i la dracu de străini, că au luat tot!” spun alții. „Domnule, că a cumpărat cineva, el sau altul, nu asta contează. Contează să facă ceva cu el, că altfel e jale. Orașul depinde de combinat. Oamenii muncesc acolo, vin aici cu banii și cumpără; mai merge și comerțul. Dacă se închide, totul se duce de râpă”, spune un domn în vârstă. „Domnule – îl completează o doamnă elegantă -, eu am lucrat acolo când combinatul mai trăia. Orașul era altfel, oamenii erau altfel. Totul trăia altfel. Acum murim câte puțin. Măcar, dacă a luat Diaconescu să facă ceva. Dar singur nu poate. Doar dacă e cineva în spatele lui. Altfel…” zâmbește încurcat și pleacă dând din mână, alungând parcă un gând rău.