Raport incendiar al Curții de Conturi privind ANAF. Acte de control „superficiale”, amenzi „negociate” și inspectori care verifică „ceea ce doresc” și „atât cât doresc”

Criterii subiective în selectarea contribuabililor ce urmează să fie verificați de inspectorii ANAF, „negocierea” cuantumului amenzilor, în lipsa unor reglementări pentru individualizarea pedepselor aplicate, absența unor proceduri clare care să expliciteze noțiunea de evaziune fiscală sunt doar câteva dintre aspectele semnalate în cel mai recent raport de audit al Curții de Conturi care analizează activitatea a trei instituții: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și Gărzii Financiare.

Raportul, care are peste 200 de pagini, are ca temă „identificarea vulnerabilităților sistemului de administrare și control al impozitelor și taxelor care favorizează faptele de corupție, la nivelul ANAF, Autorității Naționale a Vămilor și Gărzii Financiare”

Auditul a cuprins perioada 9 ianuarie-30 martie 2012.

În perioada supusă auditului performanței, conducerea ANAF a fost asigurată de: Sorin Blejnar – președinte, Dragoș George Bogdan vicepreședinte, Mihai Gogancea Vătășoiu – vicepreședinte, Viorel Comăniță-vicepreședinte, Ladandy Arpad Csaba, comisar general Garda Financiară.

Gândul vă prezintă câteva dintre concluziile raportului Cuții de Conturi referitoare la activitatea ANAF.

„Fenomenul de corupție reprezintă o problemă certă la nivelul întregii societăți românești. Acest fenomen se manifestă atât în sectorul public cât și în cel privat, neexistând practic nicio zonă care să nu fie amenințată de riscul apariției fenomenelor de corupție. În acest context, este evident că ANAF, adică principalul colector de impozite și taxe la bugetele publice, reprezintă una dintre instituțiile cele mai expuse la fenomenul de corupție”, relevă una dintre concluziile raportului de audit.

Auditorii au identificat la nivelul ANAF mai multe „vulnerabilități” privind efectuarea inspecției fiscale, instituirea sechestrului sau a popririlor bancare.

Mai jos, Gândul vă prezintă fragmente din raportul realizat de Curtea de Conturi:

Firmele controlate, selectate pe baza unor criterii subiective

Raportul arată că „în mod deliberat” unii contribuabili „cu risc fiscal ridicat” pot rămâne neverificați pentru o lungă perioadă de timp. Actualul cadru legal și procedural dă posibilitatea includerii sau excluderii pe criterii subiective a unor contribuabili din planul de control.

Societățile evazioniste sau cele intrate în proceduri speciale (insolvență, faliment) pot fi în mod deliberat incluse cu întârziere în programul de control, existând riscul nerecuperării prejudiciului datorat bugetului de stat.

Lipsa unor instrumente performante de selecție și volumul foarte mare de lucru – număr mare de contribuabili raportat la numărul de personal ANAF – pot reprezenta motivații „aparent justificate” pentru fiecare neincludere sau includere abuzivă a unor contribuabili în planul de control.

Inspecțiile fiscale, executate după „flerul” fiecărui inspector

Abordarea și realizarea inspecțiilor fiscale prezintă un nivel ridicat de subiectivitate. Calitatea inspecțiilor fiscale este condiționată de „flerul”, experiența individuală și scrupulozitatea fiecărui inspector fiscal, reiese din raportul Curții de Conturi.

Procedurile și tematicile de control nu sunt suficient de detaliate și nu includ indicații stricte cu privire la pașii ce trebuie urmați în control.
„Nu există standarde de control, iar rezultatele inspecției fiscale depind în mare măsură de nivelul de scepticism profesional și scupulozitate al funcționarilor.

Anumite indicii privind încălcări ale legislației fiscale pot rămâne neverificate și pot fi trecute cu vederea întrucât nu se specifică ce categorii de operațiuni trebuie în mod obligatoriu verificate.

Procedurile de inspecție fiscală permit efectuarea în mod deliberat a unor controale superficiale.

Cum pot fi „ascunse” acte de corupție

– Raportul de audit menționează că nu există posibilitatea verificării de fond a calității activității inspectorilor fiscali ai ANAF, ca urmare a lipsei unui supracontrol.

– „Există domenii extrem de sensibile, precum inspecția fiscală la rambursările de TVA, unde în spatele lipsei de documente care să susțină concluziile inspectorului se pot ascunde fraude importante și acte de corupție”

– Lipsa unor proceduri/metodologii/reglementări pentru individualizarea pedepselor aplicate de inspectori fiscali. Practic (…) inspectorii pot „negocia” cuantumul amenzii și pot aplica amenzi diferențiare în cazuri foarte asemănătoare. Această putere de sancționare lăsată la discreția inspectorilor fiscali poate fi folosită cu ușurință ca instrument de intimidare, ceea ce face ca riscul de comitere de abuzuri să fie mai ridicat.

– Nu există proceduri clare care să expliciteze noțiunea de evaziune fiscală și întrega procedură în acest sens.

Procedurile și metodologiile de control nu cuprind criterii de evaluare a pericolului social și nu asigură un cadru unitar de apreciere a formei de vinovăție a faptuitorului (culpă sau intenție).

Documentul Curții de Conturi menționează că reprezentanții ANAF interpretează în mod subiectiv limita între buna și reaua credință, adică limita între contravenție și infracțiune.

În lipsa unor precizări clare, există riscul ca organele de inspecție să treacă cu vederea astfel de fapte extrem de grave și să le mușamalizeze prin încadrarea și sancționare lor ca fapte contravenționale.

Transmiterea popririlor bancare poate fi tergiversată

Cadrul legal și procedurile de lucru nu prevăd instrucțiuni, criterii sau termene precise pentru demararea procedurii de executare silită prin poprire bancară.

Se lasă la latitudinea executorului fiscal stabilirea momentului oportun pentru demararea efectivă a măsurii de executare silită prin poprire.

Sistemul de emitere și transmitere a popririlor implică intervenția factorului uman și permite realizarea unor operațiuni frauduloase (nu există un sistem automat de generare și transmitere a popririlor bancare)

Expedierea popririlor bancare se face manual, existând posibilitatea ca în mod deliberat (fraudulos) să nu se transmită un plic/o poprire bancară (neinstituirea popririlor bancare pe toate conturile bancare).

Procedura nu stabilește un termen între momentul generării din aplicație a popririlor bancare și cel al expedierii lor la bănci. „Se poate tergiversa 1-2 zile transmiterea efectivă a popririi, timp în care debitorul își retrage toate disponibilitățile din conturi”, arată raportul.

Valorificarea sechestrelor, pe baza unor decizii subiective

Întreaga procedură de sechestrare a bunurilor debitorilor are la bază decizii subiective ale funcționarilor:
– Nu există constrângeri procedurale (criterii de analiză, termene maximale) referitoare la momentul instituirii sechestrului

– Executorul fiscal este singurul care hotărăște când este oportun să instituie sechestre și are posibilitatea să speculeze fiecare lacună a legilor și procedurilor interne pentru a-și justifica lipsa de areacție și pasivitatea în procesul de executare silită

– Nu există o procedură (criterii/reguli obiective și transparente) privind alegerea bunului sechestrat

– Nu există niciun document în formă scrisă, sub semnătura executorului fiscal în care să se motiveze alegerea bunului sechestrat

– Nu există termene precise care să oblige la valorificarea bunurilor sechestrate, astfel că există riscul tergiversării evaluării și valorificării bunurilor.

Acordarea și urmărirea eșalonărilor la plată, lăsate la aprecierea subiectivă a inspectorului ANAF

Acordarea eșalonării la plată implică analize și decizii subiective ale organului fiscal – aprecierea subiectivă a organului fiscal, mai arată documentul.

– Nu există un sistem de control automat asupra modului de respectare a condițiilor eșalonării. Decizia privind pierderea eșalonării se realizează manual de către executorul fiscal. Nu se operează informatic pierderea eșalonării la plată.

– Există riscul ca funcționarul public – de execuție sau conducere -, în schimbul unor avantaje personale, „să nu se sesizeze” în vederea luării măsurilor care se impun și să nu dispună valorificarea cu prioritate a bunurilor care constituie garanție.

Sistemul de evidență a creanțelor fiscale obligă contribuabilii să apeleze la „bunăvoința” inspectorilor fiscali

Cât privește sistemele de control intern din cadrul ANAF, auditorii de la Curtea de Conturi arată că acestea nu au capacitatea de a identifica cu „maximă promptitudine” diminuările frauduloase asupra nivelului obligațiilor fiscale din Fișa pe plătitor. Pot exista astfel „operațiuni neautorizate” de scădere a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil în „Fișa pe plătitor”.

„Corecțiile manuale asupra fișelor pe plătitor reprezintă operațiuni foarte des întâlnite în activitatea serviciilor de evidență pe plătitor. Numărul mare al acestor operațiuni face imposibilă realizarea unui control intern eficient. În aceste condiții, nu există suficiente instrumente instituționale care să garanteze că numeroasele intervenții ale factorului uman direct în fișa pe plătitor nu sunt sesceptibile de eroare sau chiar fraudă”, se mai arată în raport.

Inspectorii verifică numai „ceea ce doresc” și „atât cât doresc”

Documentul mai relevă faptul că sistemul de evidență a creanțelor fiscale este puțin transparent și obligă contribuabilii să apeleze la „bunăvoința” inspectorilor fiscali pentru a putea înțelege/regla eventualele erori/diferențe din Fișa pe plătitor.

„Lipsa oricăror instrumente de eșantionare statistică și utilizarea exclusivă a eșantionării pe bază de raționament profesional conduce la situația în care inspectorii fiscali să verifice în inspecția fiscală numai > și >”, arată raportul. Practic, sistemul actual de control și de eșantionare permite trecerea cu vederea de către inspector a oricărei încălcări a legislației fiscale, fără ca el să poată fi tras la răspundere pentru fapta sa.

– „Nu există pârghii de control intern pentru a se obține asigurarea rezonabilă că inspectorii fiscali respectă un set de obiective minimale ale controlului. Există posibilitatea întocmirii de acte de control superficiale, insuficient fundamentate și fără dovezi/anexe (probe la dosar)”, se spune în raport.

Documentul face referire și la lipsa unui sistem informațional – a unei baze de date/program informatic – centralizat, care să cuprindă toate informațiile rezultate din activitatea juridică desfășurată la nivelul întregului aparat ANAF, atât central cât și în teritoriu.

Specialiștii IT de la DGFP (și superiorii acestora) cunosc toate parolele de acces în aplicațiile informatice administrate local, existând riscul ca una din parole să fie folosită în mod fraudulos.

Raportul de audit al Curții de Conturi face conducerii ANAF câteva recomandări, între care:

– amplificarea demersurilor pe lângă factorii decidenți în vederea implementării unui sistem de salarizare al funcționarilor publici motivant, simplu și transparent
– identificarea și inventarierea riscurilor privind corupția
– stabilirea tuturor funcțiilor sensibile în cadrul structurilor ANAF
– elaborarea unor proceduri care să îmbunătățească procesul de eșantionare, în sensul stabilirii unor reguli unice pentru toți contribuabilii
– instituirea unor pârghii de control intern pentru a se obține asigurarea rezonabilă că inspectorii fiscali respectă un set de obiective minimale ale controlului
– organizarea unei evidențe complete cuprinzând abaterile și sancțiunile privind obligațiile declarative ale contribuabililor
– identificarea unor soluții de emitere automată a sancțiunilor, astfel încât influența factorului uman să fie minimizată
– elaborarea, aprobarea și implementarea unei proceduri în care criteriile și termenele de inițiere a măsurilor de executare silită să fie stabilite în mod transparent și unitar
– continuarea demersurilor în vederea implementării sistemului de poprire a conturilor bancare prin mijloace electronice
– reguli stricte referitoare la momentul instituirii sechestrului (criterii de analiză, termene maximale), criterii obiective și transparente privind alegerea bunului sechestrat

– Referitor la urmărirea eșalonărilor la plată. Elaborarea unei proceduri operaționale în care să se precizeze cu maximă transparență și claritate: criteriile utilizate în analiza viabilității planului de redresare, modul de calcul al perioadei pentru care se acordă eșalonarea la plată, modul de calcul al indicatorilor în funcție de care se apreciază situația financiară a contribuabililor

– Realizarea unui cadrul instituțional formalizat care să medieze relația cu contribuabilii: înființarea de ghișee unice pentru relația cu contribuabilii/centre pentru primiri audiențe
– Identificarea soluțiilor pentru minimizarea contactului direct, nemijlocit și informal între contribuabil și funcionarul public însărcinat cu soluționarea cauzei contribuabilului
– Creșterea numărului de servicii acordate contribuabililor prin mijloace de comunicare la distanță (internet) și diversificarea acestora.